Alegerea Europei: să se populeze sau să piară

Ieşirea de sub incidenţa efectelor „Marii Recesiuni” nu necesită doar reduceri de cheltuieli. Singura modalitate pe termen lung de a ieşi din criză stă în creşterea economică, însă aceasta nu poate avea loc în condiţiile în care Europa se confruntă cu un declin şi cu o îmbătrânire a populaţiei, scrie Gregg Samuel, director de cercetare la Acton Institute, într-o analiză postată pe site-ul institutului.

Indiferent cum examinăm statisticile, tabloul demografic pentru Europa, inclusiv pentru Europa de Est şi Rusia, este sumbru. Statistic vorbind, numărul de naşteri la o femeie necesare doar pentru a menţine actualul nivel al populaţiei este de 2,1 copii. Or, nici măcar o singură ţară europeană nu mai îndeplineşte această cifră. În Germana, rata natalităţii este de 1,38 copii la o femeie, în Italia de 1,41 iar în Spania de 1,39. Franţa şi Marea Britanie o duc relativ bine cu rate de 2,0 şi respectiv 1,94, în timp ce Grecia se situează pe ultimul loc în UE la numărul de naşteri pe femeie.

Consolarea nu va fi adusă nici de datele privind îmbătrânirea populaţiei europene. În Belgia, procentul populaţiei de peste 65 de ani va creşte de la 16% la 25% până în 2050. În 2007, un document al Băncii Mondiale declara că până în 2050, aproximativ jumătate din populaţia Spaniei va avea 55 de ani sau mai mult. Motivele care stau în spatele acestor tendinţe sunt numeroase.

Cele două războaie mondiale ale secolului XX au lăsat două goluri generaţionale imense în peisajul demografic european. De asemenea, femeile fac copii mai târziu şi se pare că există o corelaţie mare între creşterea prosperităţii materiale şi diminuarea creşterii populaţiei. Nu în ultimul rând, din 1950, există un acces mai mare la metodele contraceptive.

Citeste si:  SUA in cautarea unui nou echilibru in diplomatie

Ar putea exista de asemenea factori culturali mai subtili responsabili pentru această situaţie. Potrivit semnatarului articolului, este tulburător să vezi cât de mulţi europeni sunt reticenţi să discute despre declinul populaţiei lor. Acest lucru se poate datora într-o anumită măsură unei combinaţii de apeluri de a face mai mulţi copii cu politicile demografice ale unor regimuri totalitare cum au fost Germania lui Hitler, Rusia lui Stalin, Italia lui Mussolini şi România lui Ceauşescu.

La un nivel mai profund, declinul natalităţii în Europa poate reflecta, de asemenea, o schimbare a orizonturilor intelectuale. O perspectivă culturală concentrată asupra prezentului şi dezinteresată de viitor este mai predispusă să vadă copiii ca pe o povară decât pe un dar de care să ai grijă în mod dezinteresat. Imigraţia este o modalitate pentru ţările europene de a scăpa de aceste dileme.

Citeste si:  Întrevederea Medvedev-Obama: ratiune in loc de simtire

La urma urmei, imigraţia s-a dovedit pentru America unul dintre motoarele creşterii sale economice şi continuă să ajute Statele Unite să evite capcana populaţiei în care se află acum Europa. Timp de decenii, Europa de Vest s-a bazat pe imigraţie, în special din ţările islamice, pentru forţă de muncă ieftină, mai ales pentru acele slujbe pe care unii europeni le evită.
Pentru moment însă, imigraţia accentuată nu pare să fie o opţiune pentru Europa. Politicile multiculturalismului au eşuat şi au produs separări atât de profunde în multe societăţi europene, încât cele mai multe guverne europene susţin în prezent reducerea imigraţiei din ţări neeuropene.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner