Cum a văzut Caravaggio în întuneric

Celebrul pictor italian Caravaggio este cunoscut pentru viaţa sa extravagantă, care a inclus la un moment dat escrocherii şi cel puţin o crimă. Recent însă, cercetătorul Martin Gayford a susţinut, alături de alţii, că celebrul maestru a şi ‘trişať, folosind pentru picturile sale o variantă a dispozitivului ‘camera obscură’, scrie cotidianul britanic The Telegraph.

Celebritatea lui Carravagio se datorează atât detaliilor senzaţionale din viaţa sa (biografia sa include mai multe scandaluri, cel puţin o crimă şi o evadare spectaculoasă dintr-o închisoare de pe insula Malta), cât şi faptului că opera sa a marcat o revoluţie în istoria artei, până şi azi ciudat de modernă.
Violenţa viscerală şi erotismul operei sale reprezintă doar un aspect al extraodinarului realism ce caracterizează picturile sale, iar pictura sa – cu totul diferită de cea a predecesorilor şi a contemporanilor săi – poate fi comparată, în termeni moderni, cu un film noir.

Arta lui Caravaggio a fost extrem de influentă şi de controversată. Tinerii artişti l-au imitat, pictorii mai în vârstă l-au dezaprobat. Prin urmare, toate biografiile timpurii ale pictorului sunt ostile, ceea ce poate explica de ce ele pun accent pe comportamentul violent al lui Caravaggio şi pe excentricitatea sa.
Există bune motive atât pentru a-l lăuda cât şi pentru a-l critica pe Caravaggio. Arta lui a atins niveluri de realism pentru care termenul „fotografic” pare inevitabil – cum ar fi, spre exemplu, în ‘Cina din Emmaus’.

Pe de altă parte, picturile sale sunt pline de defecte pe care un artist competent al secolelor al XVI-XVII-lea nu le-ar face de obicei. Figurile sale nu ocupă un spaţiu important. Unele sunt extrem de înghesuite, încât par toate să ocupe acelaşi loc aşa cum se întâmplă în ‘Punerea în mormânt a lui Christos’. Adesea, nu este clar care dintre două figuri este plasată mai în faţă, iar în alte picturi apar ciudăţenii anatomice, cum a fi faptul că braţele lui Iuda din ‘Arestarea lui Christos’ sunt grotesc de scurte.

Motivul din spatele acestor defecţiuni este evident. Caravaggio nu a folosit o tehnică convenţională pentru a-şi realiza picturile. Spre deosebire de procedura standard care presupunea realizarea iniţială a unor desene, care evoluau treptat spre pictura finală, Caravaggio nu a desenat deloc sau pur şi simplu niciun desen de-al său nu a supravieţuit trecerii timpului. În schimb, el pare să fi lucrat direct pe pânză, transformând în imagini realitatea cu toate imperfecţiunile acesteia, un detaliu care i-a înfuriat pe critici.

Citeste si:  În China se va construi o replică a staţiunii spaniole unde a locuit Salvador Dali

Singurele semne pregătitoare la care se pare că a recurs Caravaggio sunt nişte incizii făcute pe pânză, comparate cu însemnele cu creta folosite pentru a delimita conturul unui model. Totodată, destul de devreme în cariera sa, Caravaggio a ales să folosească o singură sursă de lumină pentru a ilumina personejele sale, asemenea unui spot de teatru.

Ce ar putea explica toate aceste ciudăţenii stilistice? O ipoteză plauzibilă, propusă de către Hockney şi de către alţii, susţine că pictorul italian s-ar fi folosit de fapt de un dispozitiv de proiectare a imaginii obiectului pictat pe pânză.
Ipoteza susţine că pictorul şi-a alcătuit compoziţiile punând laolaltă o serie de fragmente de imagine reflectate printr-o oglindă sau o lentilă, cu alte cuvinte, folosindu-se de o formă a dispozitivului optic cunoscut sub numele de ‘camera obscură’.

Citeste si:  Fiecare adult este vaccinat în Fair Isle, cea mai îndepărtată comunitate insulară din Regatul Unit

Dacă această ipoteză este corectă, operele sale ar fi un soi de colaje realizate din close-up-uri aproape fotografice – ceeea ce şi pare că sunt. Utilizarea camerei obscure de către artişti a fost susţinută de către scriitorul italian Giambattista della Porta într-un best-seller al vremii intitulat Magia Naturală (1584). Della Porta se afla în legătură cu patronul lui Caravaggio, cardinalul del Monte.

Potrivit istoricului şi dealerului de artă Clovis Whitfield, la începutul secolului al XVII-lea, picturile lui Caravaggio ‘trebuie să fi generat la fel de multă mirare şi uimire ca filmele 3D în ziua de azľ. În timpul lui Caravaggio, ştiinţa opticii era însă un subiect fierbinte şi în acelaşi timp periculos.
Della Porta însuşi a ajuns în faţa Inchiziţiei, iar cărţile sale au fost interzise după 1590. În 1600, Giordano Bruno a fost ars de viu la Roma, în parte pentru activităţile sale ştiinţifice. Din acest motiv, dacă Caravaggio ar fi folosit astfel de metode, el ar fi avut toate motivele să păstreze tăcerea în privinţa lor.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner