Europa de Est, în centrul atenţiei privind restituirea operelor de artă confiscate de la evrei

Un raport elaborat de către „Conferinţa asupra pretenţiilor materiale ale evreilor împotriva Germaniei” (Claims Conference) şi Organizaţia Mondiala a Evreilor privind Restituirea Bunurilor (WJOR) a menţionat Belarusul, Bosnia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Polonia, România, Serbia, Slovenia şi Ucraina, drept ţări care nu par „să fi făcut progrese semnificative” în punerea în aplicare a angajamentelor asumate în 1998, privind stabilirea originii operelor de artă suspecte, iniţierea de proceduri judiciare pentru restituire şi căutarea moştenitorilor evrei ai unor astfel de lucrări, notează Associated Press (AP) de luni.

O bătălie în justiţie în SUA privind cine deţine o comoară imensă de artă confiscată de acoliţi ai naziştilor din Ungaria este exemplul cel mai proeminent de politici controversare privind restituirea în foste ţări comuniste din Europa de Est.
Moştenitorii bancherului evreu baronul Mor Lipót Herzog au intentat proces săptămâna trecută împotriva guvernului ungar, la Tribunalul Districtual din Washington şi au dat în judecată mai multe muzee de stat pentru a încerca să recupereze lucrările de artă ale bancherului.

Potrivit AP, nenumărate alte lucrări şi colecţii aflate în muzee din Bucureşti, Belgrad sau Budapesta, au fost şi ele odată proprietatea unor evrei, ce au fost obligaţi să le predea aliaţilor nazişti ai Germaniei sau pur şi simplu le-au abandonat atunci când au fost nevoiţi să fugă pentru a-şi salva viaţa.
Este puţin probabil însă ca alte exemple de artă expropriată să fie la fel de valoroase ca lucrările solicitate de către moştenitorii lui Herzog, care includ picturi de El Greco, van Dyck, Velazquez şi Monet şi a căror valoare este estimată la peste 100 milioane dolari.

Luate colectiv, picturile, sculpturile şi alte obiecte de artă răspândite pe teritoriul Rusiei, al blocului ex-sovietic şi în alte ţări europene foste comuniste pot depăşi această sumă. Totuşi nimeni nu ştie, deoarece, în majoritatea cazurilor nu există nici documente fiabile privind modul în care au ajuns în proprietatea muzeelor şi nici o lege care reglementează restituirea. În unele cazuri, ambele lipsesc.

Un raport prezentat anul trecut la o conferinţă la Praga, care revizuieşte documentele privind retrocedarea din zeci de ţări şi care sprijină restituirea proprietăţilor evreieşti a constatat unele erori în cele mai multe ţări europene pe această temă. Cele mai proaste calificative au fost date Rusiei, fostelor republici europene ale URSS, precum şi celor din fosta Iugoslavie.

Din cele 18 ţări din această categorie, raportul „Claims Conference” şi WJOR a constatat că numai Republica Cehă şi Slovacia au adoptat legi de retrocedare în domeniul artei şi au desfăşurat cercetării privind provenienţa.
Înainte de Holocaust, evreii au deţinut proprietăţi în Europa a căror valoare era între 10 miliarde şi 15 miliarde de dolari la momentul respectiv, potrivit unui studiu din 2007 realizat de către economistul Sidney Zabludoff.

Cele mai multe proprietăţi au fost confiscate şi niciodată returnate sau despăgubite, acest lucru însemnând o lipsă între 115 miliarde-175 de miliarde de dolari la preţul actual, a arătat studiul. Iniţial, multe guverne din Europa de Vest au plătit retrocedarea numai pentru o fracţiune din bunurile furate, în timp ce ţările est-europene din blocul sovietic nu au plătit aproape nimic, se mai spune în studiu.

„Erau evrei avuţi în aceste ţări, care au deţinut opere de artă”, a afirmat Judah Best, un avocat din Washington şi împuternicit al Muzeului Smithsonian American de Artă din Washington. „Fie şi¬au tranzacţionat arta pentru a scăpa, fie nu au scăpat niciodată”.
Unul dintre motivele pentru lispa de transparenţă în Europa de Est ar putea fi deceniile de atenţie scăzută acordată regiunii pe vremea când se afla dincolo de Cortina de fier.

În contextul focalizării atenţiei internaţionale asupra lor, Germania şi Austria au adoptat şi au pus în aplicare de mult timp legile care reglementează returnarea obiectelor de artă furate de nazişti. Exemplul lor a fost urmat de multe alte ţări vest-europene.
Din 1996, când Austria a scos la licitaţie lucrări de artă confiscate nerevendicate, în beneficiul comunităţii evreieşti, muzeele austriece au restituit aproximativ 13.000 de obiecte, potrivit raportului prezentat la conferinţa de la Praga.

Cele mai multe ţări din fostul bloc sovietic au rămas însă în urmă. Restituirea nu a fost o preocupare pe vremea regimului comunist. Până în prezent, nu există documente care să ateste că Kremlinul ar fi restituit unor moştenitori evrei opere de artă furate în timpul celui de-al doilea război mondial.
Rusia a adoptat o legislaţie în 1998 şi în 2000, care înclină să accepte pretenţiile de restituire. Dar „nu a retrocedat nimic victimelor Holocaustului de la adoptarea legii, cu toate că a vândut unele obiecte de familie familiei Rothschild” a declarat Charles A. Goldstein, consilier al Comisiei pentru Recuperarea de Artă.

Guvernul ungar a avut un răspuns concis vineri la dosarul depus la Tribunalul din SUA de către moştenitorii lui Herzog, după mai bine de două decenii de manevre juridice, remarcând pur şi simplu că o instanţă înaltă ungară a hotărât în favoarea sa privind proprietatea. Criticii susţin însă că decizia tribunalului a fost viciată şi că ea reflectă eforturile concertate ale guvernului de a păstra arta de provenienţă discutabilă.

„Experienţa ungară poate fi descrisă drept un efort deplin şi concertat al unor guverne succesive de a păstra arta furată în muzeele lor”, a declarat Agnes Peresztegi, director european al Comisiei pentru Recuperarea Artei, într-un raport din 2008.
„Ungaria nu s-a confruntat niciodată cu trecutul său şi nu s-a deranjat niciodată să înfiinţeze o comisie istorică pentru a examina activităţile pe timp de război ale ţării”, a mai spus Peresztegi, făcând aluzie la atrocităţile comise de acoliţii naziştilor din Ungaria, înainte de venirea sovieticilor.

Loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata