EUR
4,84 RON
(0%)
USD
4,30 RON
(0%)
GBP
5,37 RON
(0%)
CHF
4,55 RON
(-0.09%)
BGN
2,47 RON
(0%)
BYN
1,76 RON
(0%)
CAD
3,17 RON
(+0.2%)
RSD
0,04 RON
(0%)
AUD
2,99 RON
(0%)
JPY
0,04 RON
(0%)
CZK
0,18 RON
(-0%)
INR
0,06 RON
(0%)

„Blestemul” resurselor naturale africane

Aproape 90% din beneficiile generate de industria şi producţia continentului încap pe mâini străine. Aurul, diamantele, petrolul sau coltanul sunt ‘bijuteriile coroanei’ economiei africane. Continentul negru deţine 50 la sută din rezervele mondiale de aur, 45% de diamante şi 80% din aşa-numitul ‘aur gri’ (coltan) folosit la fabricarea telefoanelor mobile, computerelor şi rachetelor, precum şi numeroase zăcăminte de petrol.

Totuşi, nimic din toate acestea nu se revarsă asupra statelor africane, se arată într-un articol publicat vineri de ziarul spaniol La Razon. Doar zece la sută din beneficiile extracţiei de resurse naturale rămân pe continent pentru a îngrăşa elitele şi în bună parte pentru a finanţa gherilele şi miliţiile opoziţiei care controlează de obicei minele de diamante şi de aur şi fără a căror ‘aprobare’ nici o companii de extracţie – dintre cele 39 contabilizate de ONU acum opt ani – nu şi-ar putea continua activitatea.

Preţul acestor aprobări permite supravieţuirea miliţiilor şi le permite să cumpere armament pentru a continua să ucidă, să violeze şi să ţină în sclavie localnicii, cum se întâmplă în Sierra Leona sau în Republica Centrafricana, potrivit unui raport al Observatorului pentru Drepturile Omului din 2005.
În alte ţări precum Zimbabwe, drama s-a amplificat prin ţinerea în sclavie a unor oameni nevinovaţi pentru extracţia aurului în condiţii periculoase pentru sănătatea lor şi a mediului înconjurător.

Filme precum ‘Diamantul Sângeriu’ şi în mai mică măsură mass-media au reuşit să conştientizeze opinia publică de această realitate. În faţa creşterii preocupării internaţionale a fost lansat ‘Procesul Kimberley’ privind comerţul internaţional cu diamante brute, impulsionat de ONU graţie căruia ţările importatoare de diamante asigură provenienţa ‘curată’ a pietrelor pe piaţa lor. Măsură a fost bine primită de clienţii care doreau o garanţie că diamantele cumpărate nu proveneau din exploatarea oamenilor.

A fost considerat un prim pas, care nu a evitat însă ca Africa să rămân în continuare cel mai sărac continent al planetei, în pofida a 34 din cele 53 de state care au mine de aur. Tot mai mulţi cetăţeni africani încep să se mobilizeze împotriva efectelor sistemului de exploatare a resurselor. Asociaţii de apărare a drepturilor omului au devenit vocea micilor localităţi intoxicate de cianura folosită în extracţia aurului.

Grupurile de presiune s-au înmulţit dar le este esenţial sprijinul şi presiunile externe. Criza economică nu a ajutat deloc la atenuarea acestei situaţii. Descreşterea vânzărilor de bijuterii – circa 40% la sută – s-a repercutat asupra celor care beneficiau de acest negoţ.
Minerii africani şi-au văzut reduse veniturile de mai puţin de un euro pe zi. Dacă sunt plătiţi. Şi astfel Africa continuă să rămână fără bani deşi deţine uriaşe rezerve naturale în subsolul său.

Traficul cu diamante ilegale reprezintă 40% din vânzările pe care Sierra Leone le face în exterior. Guineea este folosită ca ţară intermediară, unde sunt ‘albite’ pietrele înainte de a fi trimise la Anvers. Minele sunt concentrate aproape în întregime în sudul continentului african, exceptând Sierra Leona (la vest). În cazul pietrelor din Congo, acestea ajung în Belgia prin Liban.

Zimbabwe foloseşte Mozambic şi Africa de Sud ca puncte de trecere pentru a trimite diamantele în Marea Britanie, Franţa şi SUA. Vânzarea acestor pietre depinde însă de ‘aprobările’ date de gherilele care controlează zonele din jurul zăcămintelor. Cu preţul plătit de companiile de extracţie se menţin activi 1.500 de oameni dotaţi inclusiv cu lansatoare de rachete portabile.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata