Portretul României în urma “dietei stricte” a FMI

În aşteptarea redresării economice, pentru România se prefigurează luni dificile – creşterea TVA, preţuri crescute, reduceri ale salariilor şi locurilor de muncă. Toate acestea cu speranţa ca variabilele internaţionale să nu facă zadarnice aceste sacrificii, sau nesustenabile, comentează Matteo Ferrazzi, analist în cadrul UniCredit, autorul articolului publicat de portalul Osservatorio sui Balcani de joi.

România se confruntă cu un program de austeritate foarte sever care include, printre altele, reduceri draconice ale pensiilor şi salariilor publice. Obligaţia de a strânge cureaua este soarta comună a multor ţări europene în aceste zile, atât din Est cât şi din Vest, dar programul României este, în unele privinţe, dintre cele mai robuste (şi dureroase) din Europa.

La data de 25 iunie a venit o lovitură de teatru care a stricat socotelile: Curtea Constituţională (CCR) a declarat neconforme cu Constituţia unele măsuri importante ale pachetului de austeritate, blocând astfel potenţial, cel puţin în parte, acţiunea guvernului în această direcţie. Curtea a considerat neconstituţional articolul care prevedea reducerea cu 15% a pensiilor şi recalcularea unor pensii precum cele ale magistraţilor şi avocaţilor.

Dimpotrivă, a fost considerată în conformitate cu Constituţia reducerea planificată a salariilor din sectorul public. Pentru a compensa pierderile de venit (sau reducerile mai mici) care rezultă din decizia CCR, guvernul a luat foarte repede o decizie drastică: a hotărât creşterea TVA de la 19% la 24%. Reacţia guvernului şi decizia privind TVA sunt astăzi în măsură să neutralizeze efectele hotărârii CCR asupra bugetului public, potrivit analistului.

Deşi măsurile guvernului au în ansamblu un efect neutru asupra soldului bugetar, majorarea TVA va avea efecte multiple asupra economiei, care ar putea submina redresarea ţării după criză, este de părere semnatarul articolului. Matteo Ferrazzi îşi propune să analizeze în detaliu situaţia.
În primul rând, majorarea TVA va duce la preţuri mai mari, aşteptându-se un vârf al inflaţiei în luna august de aproximativ 8% (în iunie a fost de 4,4% comparativ cu anul precedent), determinând o „scară” în nivelul preţurilor ce se va face resimţită direct în buzunarele consumatorilor din România.

În acest scenariu, majorarea TVA va afecta în mod direct consumul a peste 7 milioane de familii româneşti, întârziind relansarea cererii interne, care în acest moment este „călcâiul lui Ahile” al economiei româneşti (în timp ce exporturile şi producţia industrială sunt în plină expansiune), este de părere analistul.
Chiar înainte de decizia de majorare a TVA, cheltuielile cu amănuntul ale consumatorilor români au continuat să se contracte (-15% mai puţin decât în urmă cu 2 ani).

Cu consumuri în teritoriu negative, România este condamnată să rămână în recesiune în 2010: contracţia economiei ar putea atinge -2/3 la sută după -7,1% în 2009. România pare destinată să arate în acest an cea mai rea performanţă din regiune, cel puţin în conformitate cu estimările Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi alte instituţii, subliniază analistul.

În sfârşit, dacă inflaţia creşte major, ciclul reducerilor ratelor dobânzii de către BNR trebuie considerat epuizat, cel puţin pentru următoarele 6-8 luni, iar acest lucru se va resimţi asupra costului creditului (împrumuturi, credit de consum, credit pentru întreprinderi).
Între timp, FMI s-a declarat favorabil surprins de programul de austeritate şi a decis astfel să deblocheze tranşa a cincea de 900 de milioane de euro, în pofida faptului că normele aplicate – creşterea TVA, în special – nu sunt cele convenite la vremea respectivă cu guvernul român.

Citeste si:  Ce se va întâmpla dacă nu se face nimic pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră?

Bucureştiul a primit deja 9,2 miliarde de euro de la FMI şi 2,5 miliarde de la UE, iar în septembrie va veni altă tranşă de 1,15 miliarde de euro. FMI şi în general instituţiile internaţionale prezente (UE, BERD, BEI, Banca Mondială) joacă un rol mult mai important ca în timpul perioadei de pre-criză în multe ţări. În plină criză financiară, multe ţări au fost nevoite să se adreseze acestor instituţii, în special FMI.

Analistul aminteşte că Fondul a fost nevoit să intervină rapid în Europa de Est mai întâi în Ucraina şi Ungaria (noiembrie 2008), apoi în Letonia, Belarus, România, Bosnia Herţegovina şi Serbia, pentru a evita escaladarea crizei în întreaga zonă.
Trei sferturi din ajutorul FMI furnizat la nivel mondial a ajuns în Europa Centrală şi de Est. Ţările balcanice care au primit ajutoare (România, Bosnia, Serbia), reprezintă 0,4% din economia mondială, dar au primit un sfert din ajutorul la nivel mondial de la FMI.

Programelor Fondului li s-a asociat în multe cazuri aşa-numita „iniţiativă de la Viena”, pentru care băncile internaţionale majore prezente în diferite state s-au coordonat pentru a evita un colaps al creditului ce ar fi afectat şi aceste instituţii financiare. Prin urmare, criza a accentuat rolul instituţiilor internaţionale şi influenţa lor în determinarea politicilor economice ale naţiunilor individuale.
Există desigur capitale cu o influenţă atât de neglijabilă în cadrul instituţiile internaţionale încât trebuie considerate „too small to rule” (prea mici pentru a avea o politică economică independentă), într-o nouă versiune a „suveranităţii limitate”.

Intervenţiile FMI – al căror punct de sprijin sunt ajustarea fiscală şi reducerile de cheltuieli ulterioare, pentru a readuce bugetul public la niveluri de sustenabilitate – fac obiectul unei dezbateri de mai mulţi ani, critica cea mai influentă fiind a laureatului Premiului Nobel Joseph Stiglitz şi nu rareori catalizează nemulţumirea populară a celor care trăiesc pe propria piele politicile de austeritate.

Se dezbate în special privind condiţionalitatea (FMI pune ţării în cauză condiţii pentru asistenţa financiară), privind natura pro-ciclică a intervenţiilor (în timpul crizelor se dă frecvent sfatul de a reduce cheltuielile publice, cu efecte potenţial recesive), şi privind riscul de a neglija impactul la nivel social al acestor condiţii. În cazul României, nu au lipsit protestele în stradă.

Planul de austeritate român este destinat să cântărească 2 puncte procentuale din economie: deficitul va tinde să coboare sub 7% din PIB în 2010 şi spre 4% în 2011, dacă totul va merge conform planurilor prevăzute de guvern (ţinta rămâne fatidicul 3%, criteriul de la Maastricht necesar pentru a accede în club exclusivist al zonei euro).

Stocul datoriei publice va creşte cu peste 35% din PIB (era sub 20% în 2008), un nivel care este totuşi cu mult peste jumătate din media zonei euro. Dincolo de măsura privind TVA, planul guvernului român include o combinaţie de măsuri suplimentare ulterioare: un impozit pe dobanda obţinută din depozitele bancare, un impozit pe câştigurile de la jocurile de noroc, reducerea anumitor cheltuieli deductibile, taxe mai mari pentru a doua casă şi autoturisme de lux.

Citeste si:  Autostrada Arad-Timişoara se va finaliza în 2011

Contribuţia acestor taxe la bugetul public nu este atât de semnificativă (aproximativ 0,3% din PIB) aşa cum este reducerea numărului de bugetari, a salariilor şi pensiilor.
Guvernul a anunţat că 350.000 de angajaţi bugetari îşi vor pierde locurile de muncă în următorii cinci ani, şi este un număr enorm, în opinia analistului.
Deja în 2010, personalul public se va reduce cu câteva zeci de mii de angajaţi de la nivelul actual de un milion de angajaţi, reprezentând 30% din totalul salariaţilor din România.

Criza a avut un impact brutal asupra ocupării forţei de muncă: în 2009 s-au pierdut mai mult de 10% din angajaţii din sectorul privat, în timp ce cota angajaţilor din sectorul public a rămas stabilă. Dar odată cu planul de austeritate şi acesta din urmă va pierde locuri.
În sfârşit, pe lângă efectele reducerii ocupării forţei de muncă, planul de austeritate al guvernului prevede pentru salariile din sectorul public o reducere cu 25% (de notat că asupra salariului lunar se vor face simţite şi majorările TVA şi alte altor accize).

Salariile bugetarilor au fost, în medie, mai mari decât ale angajaţilor privaţi (chiar de ordinul a 40% până în urmă cu doi ani), dar deja acum salariul mediu privat şi public au devenit aproape echivalente, cu acesta din urmă destinat să scadă ulterior. Salariul mediu din România este, în medie, cele mai scăzut din UE după Bulgaria: românii câştigă mai puţin de o treime din salariul unui cetăţean croat sau unui cetăţean ceh.

România este, printre altele, unul din statele cu inegalităţile de venituri cele mai mari din Europa, a calculat Eurostat. Peste 40% din coşul de consum al familiilor de români este destinat cumpărării de produse alimentare, cu puţin spaţiu pentru consumurile efemere.
Pensionarii nu o duc mult mai bine: primesc o pensie de aproximativ jumătate din salariul lor de pe vremuri, unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa.

În sinteză, calea de „prosperitate prin austeritate”, sacrificii „acum şi imediat” pentru a restabili încrederea pieţelor financiare şi a avea un viitor mai bun, pare cât se poate de accidentată. Va fi mai uşor dacă cererea europeană va continua să navigheze la capacitate deplină:

în acest caz, economia românească va avea două viteze, cu industria şi exporturile în redresare şi cu consumurile destinate să rămână sub presiune pentru cel puţin câţiva ani. Dar dacă nucleul dur al economiei europene va deraia din nou în recesiune, austeritatea din România – din punct de vedere politic şi economic – va fi greu de parcurs, conchide analistul.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close
Consent management powered by Real Cookie Banner