Cât durează iubirea: un test pentru a descoperi anticipat acest lucru

Cercetători de la universitatea Rochester au experimentat un mecanism care permite partenerilor unui cuplu să dezvăluie ce gândesc reciproc fără a-şi da seama, astfel încât dau răspunsuri spontane. Experţii sunt de părere că trebuie folosit ca „instrument de prevenire”, scrie La Repubblica.

Scriitorul şi publicistul francez Beigbeder Frédéric a demonstrat în bestsellerul „Iubirea durează trei ani” – între statistici, biochimie şi experienţa personală – că îndrăgostirea seamănă mai mult cu un borcan de iaurt decât cu o ceaşcă de nectar şi are o dată de expirare.
Dacă concluziile lui par exagerate atunci ce se poate spune despre ultimul studiu al cercetătorilor de universitatea Rochester, publicat în revista Psychological Science? Potrivit echipei psihologului Ronald Rogge, care a condus ancheta, iubirea nu numai că are termen de expirare dar este posibil să stabileşti chiar când îşi vor spune adio îndrăgostiţii.

Studiul profesorului Rogge ajunge să dezvolte un test care scoate la iveală „îndoieli de nemărturisiť’ şi permite să se calculeze cât îi mai trebuie creierului pentru a pune capăt relaţiei.
„Dificultatea principală într-un cuplu este faptul că relaţia presupune că ambii parteneri sunt fericiţi, dar nu este întotdeauna aşa. Adesea multe persoane nu vor să recunoască faptul că încep să se simtă mai puţin bine în cadrul relaţiei”, explică Rogge.

Studiul a durat 12 luni şi a implicat zeci de cupluri, un total de 222 voluntari fericit logodiţi sau căsătoriţi. Toţi au fost supuşi la două probe: în prima, bărbaţii şi femeile trebuiau să apese pe o tastă atunci când vedeau apărând pe un monitor combinaţii între cuvinte pozitive şi substantive legate de partener, în timp ce în a doua trebuiau să apese atunci când apăreau combinaţii între cuvinte negative şi altele de legat de partenerul lor.

Obiectivul experimentului a fost acela de a stimula reacţii automate, astfel încât să se obţină răspunsuri imediate şi dictate exclusiv de inconştient. Rezultatele au arătat că voluntarii care au găsit mai uşor să facă al doilea exerciţiu, asociind partenerului cuvinte negative şi acţiuni dificile, aveau probabilităţi de şapte ori mai mari de a se despărţi.

„Ceea ce m-a emoţionat cel mai mult – a explicat profesorul Rogge – a fost că testul nostru a reuşit să interpreteze starea de sănătate a relaţiilor mult mai bine decât cuvintele participanţilor”.
Tehnica nu este nouă, dar inovator este modul în care a fost folosită precum şi interpretarea rezultatelor. Până acum, astfel de teste au fost folosite pentru a identifica prejudecăţi legate de rasism sau fobii ascunse, dar niciodată pentru a stabili durata unei relaţii.

Nu toate poveştile de iubire sunt destinate însă să se sfârşească. Un alt studiu american, publicat în Review of General Psychology, a explicat că un cuplu poate păstra sentimentul din perioada iniţială, definit de oamenii de ştiinţă „un mix de intensităţi, implicare şi chimie sexuală” şi în relaţiile de durată. Ingredientele fundamentale sunt înţelegerea şi împărtăşirea, recunoscând ce merge şi ce nu.

În opinia psihologului Roberto Cavaliere, expert în problematici ale cuplului şi responsabil al site-ului Maldamore.it, testul pus la punct de universitatea americană trebuie folosit ca instrument de prevenire.
„În societatea de astăzi suntem obişnuiţi să nu folosim piesele de schimb, să aruncăm ceva atunci când nu ne mai place. Cuplurile, din diferite motive, sunt pe cale să piardă capacitatea de a recupera şi repara ce nu merge.

Acest test ar putea servi la a ajuta partenerii care se iubesc să nu ajungă în punctul în care nu mai există cale de întoarcere”, a explicat Cavaliere. Expertul a mai precizat că adesea se ajunge la terapia de cuplu când nu mai este nimic de făcut iar ceea ce lipseşte este un parcurs de elaborare personală. „Studiul american pune în evidenţă faptul că adesea cine are o problemă cu partenerul nu reuşeşte să o identifice şi cu atât mai puţin să o mărturisească.

Uneori este dificil să recunoşti faţă de tine însuţi, dar partenerului. Parcursul de autoanaliză este însă fundamental. Numai după ce s-a înţeles ce ne deranjează vom putea înfrunta problema”, mai spune Cavaliere. Ajunşi aici, conchide psihologul, ultimul pas este dialogul: „Comunicarea este fundamentală, fără ea relaţia nu poate fi reparată”.

Este o poziţie pe linie cu cea a lui Bauman Zygmunt, care în cartea sa „Iubirea lichidă. Despre fragilitatea legăturilor afective” a sintetizat universul problematicilor amoroase explicând că nu există nimic programabil în ele, dacă nu caracterul lor precar. Deja în 2003 sociologul şi psihologul polonez a definit iubirea „un împrumut ipotecar asupra unui viitor nesigur şi enigmatic”, ajungând cu ani înainte la concluzii confirmate apoi de studii ştiinţifice.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.