Renaşterea unui sat românesc părăsit de saşi

Pierdut într-o regiune izolată şi rurală, satul Viscri părea sortit pieirii când locuitorii saşi instalaţi din secolul al XII-lea în România au emigrat masiv în Germania după căderea comunismului, în 1989.

Azi în timp ce cancelarul german face o vizită în România, acest sat este un punct de reper în domeniul turistic durabil şi de prezervare a patrimoniului graţie unui pumn de germani rămaşi aici şi a noilor săi locuitori, mulţi de origine romă, relatează agenţia France Presse într-un reportaj difuzat marţi.
În 2009, 11.000 de turişti din lumea întreagă au venit să descopere biserica albă fortificată din Viscri, care face parte din patrimoniul mondial al UNESCO şi casele sale vechi în culori pastelate.

Prăbuşirea comunismului şi restricţiile de călătorie, după anii de penurie, au făcut ca satul să se golească de locuitorii de origine germană. ‘În ianuarie 1990, erau 300 de saşi, iar decembrie, doar 68’, povesteşte Caroline Fernolend, una din rarele săsoaice rămase în acest burg de 400 de suflete. Rămase părăsite, casele lor au căzut în paragină iar satul era ameninţat.
‘Apoi romii care trăiau la periferie s-au mutat în unele din aceste case tradiţionale şi au învăţat să le restaureze’, spune doamna Fernolend, vicepreşedinta Fundaţiei Mihai Eminescu care militează pentru prezervarea moştenirii culturale susţinând totodată activităţile economice durabile pentru locuitori.

Citeste si:  Angela Merkel: Suntem întotdeauna dispuşi să susţinem România pentru o mai consistentă integrare europeană

Încurajaţi de dezvoltarea turismului rural prin oferirea de camere în gazdă şi a plimbărilor cu trăsura, locuitorii români, romi, maghiari sau saşi au făcut satul să renască. ‘Am început cu o cameră de oaspeţi. Azi avem 3. Turiştii apreciază bucătăria tradiţională, brânza făcută cu laptele de la oile noastre’, explică Maria şi Eugen Panait, care câştigă un venit decent.
Maria încurajează femeile din sat să-şi rotunjească veniturile de la sfârşit de lună tricotând şosete din lână vândute în Germania, chiar dacă odată cu criza comenzile au scăzut de la 12.000 la 2.000 de perechi pe an.

Citeste si:  Economia spaniolă a încetinit în trimestrul al doilea pe fondul măsurilor de austeritate

Fundaţia Eminescu contribuie şi la renaşterea artizanatului. Gheorghe Lascu, de 47 de ani, a reluat meseria practicată de bunicul său fabricând cărămizi şi ţiglă tradiţională. Într-un cuptor impozant, ţinut aprins atât noaptea cât şi ziua timp de o săptămână de un foc întreţinut din lemne, el îşi ‘coace’ producţia destinată renovării caselor saxone din împrejurimi.

Gheorghe şi soţia lui Dorina modelează cu mâna cărămizile şi ţigla cu lut din Viscri, dintre cele mai bune potrivit experţilor britanici care îi consiliază. ‘Dacă nu ar fi asta, am trăi cu greu’, mărturiseşte Gheorghe, mândru de această meserie şi de casa lui din apropiere de atelier.
Cei doi fraţi Matei şi Istvan Gabor, de 32 şi 28 de ani, sunt fierari, o meserie deprinsă de la bunicul lor. În atelierul lor, ei toarnă balamale, încuietori şi sfeşnice. Sunt printre singurii din sat care se revendică drept romi, chiar dacă ‘înainte de etnie trebuie să fii mai ales om’, spune unul dintre ei.

Citeste si:  Aprecierea francului înrăutăţeşte perspectivele de creştere economică în Elveţia

Potrivit Fundaţiei Eminescu, o mare parte din locuitorii din Viscri refuză să-şi recunoască originile rome de teama stereotipurilor negative, chiar dacă satul reprezintă un exemplu pozitiv de cooperare între comunităţi. În România, de teama discriminărilor, potrivit ONG, doar 530.000 s-au declarat romi la recensământul acestei comunităţi, estimată la 2,5 de milioane de pesoane la nivelul ţării. ‘Suntem mândri să ştim că feroneria produsă de noi face parte din biserica de la Viscri’, patrimoniu al umanităţii, spun cu mândrie fraţii Gabor care se declară ‘romi tradiţionali’.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata