Universitatea din Navarra, un model de succes pentru un centru academic şi de cercetare privat

La aproape jumătate de secol de viaţă, Universitatea din Navarra, centru privat de studii superioare, fondat în 1952, acoperă cea mai mare parte a zonelor cunoaşterii, cu 15 facultăţi şi şcoli de studii superioare, 11 institute pentru ştiinţele umaniste, şi 6 centre de cercetare.

Ca universitate privată, ideea de bază promovată este formarea studenţilor, dincolo de pregătirea profesională, în spiritul creştin al valorilor umanistice, cu o cultură generală solidă, indiferent de specializare.

‘Ca universitate privată, încercăm să formăm studenţi, şi dincolo de competenţele profesionale, să le potenţăm unele calităţi umane, o cultură umanistă, astfel încât să ştie să se relaţioneze cu persoane de diferite culturi, din diferite ţări. Îi pregătim pentru o anume atitudine în faţa vieţii, cu deschidere faţă de tendinţele din societate, dar şi cele economice, culturale, spirituale – drept criterii pentru a selecta mai bine în aspectele profesionale’, explică responsabilul pentru comunicare al Universităţii, Jesus Tanco Lerga.

Şi chiar în acest spirit umanist, tocmai Clinica Universităţii şi Centrul pentru Cercetare Medicală Aplicată (CIMA) s-au remarcat în mod special pentru pionieratul pe care îl reprezintă, prin tehnologiile folosite, proiectele promovate şi aplicate, precum şi paşii importanţi făcuţi pe calea progresului în ştiinţă.

Clinica Universităţi din Navarra a ajuns unul dintre centrele medicale pioniere din Spania şi din Europa – mai ales după ce a reuşit să pună pe picioare un Centru de cercetare medicală aplicată (cu 4 arii de cercetare, care acoperă practic toate afecţiunile ce provoacă cele mai multe şi dese decese în societăţile dezvoltate), precum şi un laborator în care tehnologia folosită permite crearea a nu mai puţin de 12 izotopi radioactivi pentru depistarea cu specificitate şi precizie a tumorilor canceroase (în vreme ce în alte spitale există posibilităţi pentru maxim 3 astfel de izotopi), iar alţii se află încă în faza de investigaţie.

‘În sala de producţie, care este cea mai curată a laboratorului, avem un ciclotron, adică un accelerator de particule, care generează izotopi radioactivi, cu o durată de viaţă medie sau foarte scurtă.

În vreme ce în alte centre medicale, izotopul este achiziţionat din alte ţări, aici îl facem in situ, şi pentru fiecare pacient în parte. Izotopul radioactiv ajunge în modulul său specific, pentru câte un medicament diferit pentru fiecare pacienť, explică Ruth Catalan Goya, responsabila laboratorului. Ea insistă asupra preciziei cu care lucrează cercetătorii de aici, care se folosesc de sinteză chimică, de scheme de purificare, astfel ca acea ‘calitate radioactivă a medicamentului să fie exact cea pe care o vrem şi să reveleze lucruri clare, cu precizie, atunci când este administrat pacientului’.

Tehnologia astfel folosită va marca un punct de referinţă în medicină, şi în special în oncologie, după cum remarcă directorul departamentului de comunicare din cadrul Clinicii, Jesus Zorilla Ruiz. ‘Va modifica modul de a face medicină în teme de oncologie, va fi o referinţă. Această tehnologie este nouă şi creează 12 medicamente revelatoare, în funcţie de cancerul ce trebuie depistat.

În alte spitale se produc unul, doi, maxim trei astfel de izotopi radioactivi, iar aici se creează cu specificitate atâtea tipuri, care indică exact locul şi tipul tumorii’, precizează el. De altfel, deşi Clinica este una privată, ca şi Universitatea din Navarra, aici vin mii de pacienţi în fiecare an, mai ales din Portugalia şi din ţările latinoamericane, datorită apropierii geografice, în primul caz, şi a culturii şi limbii, în al doilea.

‘Avem un centru de înaltă tehnologie, patologiile grave se rezolvă cu rapiditate, iar faima se extinde şi datorită muncii în echipă şi a tehnologiilor noi folosite’, susţine Jesus Zorilla. Mai mult, din 2004, munca de cercetare realizată în Clinica Universităţii din Navarra a ăcut ca toate proiectele aplicate pacienţilor să fie adunate într-un centru de investigaţii, în scopul uşurării şi extinderii cercetării. ‘În mod normal, cercetarea este mai îndepărtată şi nu ajunge la procesul clinic la care este supus pacientul.

Acum, avem medici de la clinică. Ei cercetează şi apoi se duc direct la pacienţi – adică văd direct, chiar ei, cum tratează o boală’, explică Natalia Horstmann, directorul departamentului de comunicare al Centrului de Cercetare Medicală Aplicată (CIMA). Acesta are un colectiv de 420 de persoane implicate în cercetare, în patru arii diferite.
Este vorba de oncologie, neurologie (se cercetează mai ales boli precum Alzheimer şi Parkinson, care afectează multă lume, şi pe rudele bolnavilor deopotrivă), ştiinţe cardio-vasculare – mai ales arteroscleroza şi hipertensiunea, care sunt tot mai frecvente în societăţile dezvoltate, ca prime cauze ale deceselor, ele fiind recunoscute ca aşa-numitele boli silenţioase – şi terapie genetică şi hepatologie.

‘Acum nu există pe piaţă această din urmă tehnologie, însă este pe cale să erupă, fiind nevoie numai de reglementarea normelor. Însă este foarte importantă această terapie, pentru că se bazează pe modificarea genelor persoanelor ca să nu mai fie predispuse la anumite boli genetice. Este o medicină mai personalizată’, explică Natalia Horstmann.

CIMA este finanţat cu fondurile unui număr de 15 companii private spaniole, cărora li s-a oferit şansa unei investiţii pe termen lung. ‘Printr-un contract, cunoştinţele căpătate în CIMA şi rezultatele pozitive pot fi brevetate şi dezvoltate pentru comercializare, iar aceste companii pot să-şi recupereze ulterior banii.
Poate dura şi 10-15 ani. Într-adevăr, este o investiţie de risc, dar este interesantă – poate pentru imagine, poate pentru beneficii fiscale rapide, dar şi pentru că va apărea şi profituľ, precizează dna Horstmann.

În prezent, se lucrează la 46 de brevete reieşite din CIMA, din care două se află deja în faza clinică, cu aplicare pe pacienţi. ‘În următorii ani vom avea ş i primul rezultat pe piaţă’, susţine ea. ‘Secretul unei bune universităţi este să aibă elevi şi profesori buni’, spune cu mândrie Jesus Tanco, responsabilul pentru comunicare al Universităţii din Navarra, unde cea mai scumpă taxă de înmatriculare este cea pentru medicină – 12.000 de euro anual – iar cea mai mică, cea de la filosofie – 6.000 de euro pe an.

Promovată de Josemaria Escriva de Balaguer, fondatorul prelaturii Opus Dei, Universitatea din Navarra număra în anul universitar 2008-2009 peste 13.000 de studenţi – 8.850 pentru licenţă, 1.118 înscrişi în programe de doctorat, 1.230 în programe de master şi alţi aproape 2.000 în programe de specializare şi alte studii – şi 900 de profesori şi alţi 891 de profesori asociaţi.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.