Milano, oraşul nou construit pe deşeuri toxice

La Milano are loc ultimul scandal legat de concesionări edilitare facile, substanţe toxice îngropate şi absenţa reabilitării ecologice. În zona Bisceglie (vest de Milano) se ridică construcţii pe deşeuri toxice.

Reabilitarea terenurilor, deşi concesionată, nu a fost realizată niciodată, iar aceasta constituie adevărata afacere pe care municipalitatea şi regiunea au dăruit-o unor privaţi, notează ziarul La Repubblica.
Sigiliile aplicate de Procuratură în zona fostei cariere şi depozit de deşeuri Geregnano, în vestul oraşului Milano, între clădiri de birouri noi în construcţie şi staţia de metrou Bisceglie, ilustrează încă un scurt-circuit între profitul privat şi sănătatea publică.

Pesticide, dioxine, metale grele, solvenţi cloruraţi, hidrocarburi – aproape două milioane de metri cubi de deşeuri mixte şi periculoase, acumulate pe vremea când nu era un delict faptul de a le descărca în cariere abandonate şi se scurgeau astfel în pământ. Reabilitarea ecologică ar fi costat prea mult, 700 de euro pe metrul pătrat. Aici urmau să se ridice două turnuri de 30 etaje cu apartamente şi birouri şi o clădire cu 40 de etaje, o creşă şi o grădiniţă.

Citeste si:  Pompierii de la 11 septembrie 2001 continuă să sufere de insuficienţă pulmonară

Prima anchetă municipală asupra terenului, din perioada 1998-1999, a avertizat asupra acestor riscuri. De asemenea, un aviz al regiunii Lombardia din 2002 a atras atenţia asupra construirii pe terenuri contaminate. Cine a închis ochii?
Cine a aprobat proiectul fără a ordona eliminarea prealabilă şi completă a deşeurilor depozitate acolo? Cât costă o reabilitare ecologică a unei suprafeţe de 300.000 de metri pătraţi? Cât de multe situri riscante se află la Milano şi în provincie?, se întreabă La Repubblica.

Este vorba de poveşti sumbre, care atrag interese periculoase şi implicarea ‘ndrangheta (mafia calabreză), aşa cum s-a întâmplat la cariera Bossi, în plină zonă a viitoarei Expo, unde un lac artificial a fost transformat de o familie într-un depozit ilegal sub cerul liber, de 70.000 de metri pătraţi, cu tăcerea vinovată a Primăriei localităţii Bollate şi a regiunii.

Scurt-circuitul se creează atunci când depozitele de deşeuri se întâlnesc cu betonul. De ce zonele cele mai poluate sunt cele mai râvnite de constructori? Şi este oare convenabil să cumperi terenuri care urmează să fie reabilitate doar parţial? Potrivit experţilor, zonele poluate sunt singurele unde se poate construi în stil mare. Marile proiecte se nasc pe molozul boom-ului economic.

Citeste si:  Lupii din Elveţia ar putea fi “expulzaţi” şi în România

Legea 152/2006 vine în întâmpinarea marilor constructori: elimini ceva deşeuri deoarece toate nu se pot îndepărta, iar restul îl plasezi în siguranţă în schimbul construcţiilor. Apoi privatul nu-şi respectă promisiunile şi jocul este făcut.
„Problema – spune Damiano Di Simine, preşedinte al Legambiente Lombardia – este economică. Deoarece costurile de reabilitare ecologică continuă să fie suportate de populaţie. Nu este întotdeauna uşor ca sistemul controalelor să fie atât de riguros.

Dar mai ales, nu există nimeni care s㬺i asume întreaga reabilitare, chiar dacă eliminarea cu ajutorul unor microorganisme nu este atât de economică deoarece pomparea de apă din pânză trebuie controlată întotdeauna şi se face pe durată nedeterminată. La Milano şi în împrejurimi numărul siturilor contaminate este enorm”.
Doar în oraş sunt 36. Se ajunge la 80 împreună cu provincia.

Citeste si:  Finanţare europeană de peste 1 milion de euro pentru grădini zoologice din Bulgaria şi România

În contextul în care s-au exclus companiile cu risc de incidente, a căror listă atinge o mie. În materie de eliminare a deşeurilor toxice, Italia este „broasca ţestoasă” a Europei. Este şi o problemă de personal, la Milano. Sectorul de Mediu al municipalităţii este foarte slab, are doar cinci persoane care trebuie sa facă faţă tuturor acestor probleme.

Cum se poate ieşi din această situaţie? Potrivit unui expert, în SUA există „superfund”, o taxă pentru reabilitarea ecologică a terenurilor, pe care o plătesc întreprinzătorii, un fond controlat de către public.
În opinia specialiştilor, ar exista un sistem pentru a lua taurul de coarne şi în Italia: garanţ ia constructorului privat şi gestionarea operaţiunilor municipalităţii sau regiunii prin intermediul unor companii înscrise într-un registru, cu anumiţi parametri economici şi standarde etice. Este o soluţie cu cost zero şi care va stabili responsabilităţile, ce ar fi fără îndoială, politice; a primarului şi guvernatorilor.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close