Ce riscă Assange şi ce ţări îl pot judeca

Multe ţări ar dori să-l judece pe Julian Assange pentru ceea ce au fost considerate scurgerile de informaţii ale secolului, dar până acum singura acuzaţie împotriva sa este de viol şi hărţuire sexuală, care la 18 noiembrie a determinat magistratura suedeză să emita un mandat internaţional de arest împotriva sa.

Cuno Tarfusser, judecător italian la Tribunalul Penal Internaţional (TPI) de la Haga a explicat pentru Corriere della Sera, în ediţia de marţi, care ar putea fi baza legală pentru urmărirea penală a lui Assange.
„Un prim punct este de a clarifica competenţa statelor. Nu suntem în domeniul dreptului penal internaţional, care se bazează pe valori universal împărtăşite. Trebuie stabilită ce normă penală a fost încălcată şi în ce ţară”, a afirmat Tarfusser.

SUA sunt prima parte lezată. Judecătorul TPI este de părere că normele de securitate naţionale au fost încălcate privind secretul. Va fi responsabilitatea anchetei din SUA de a continua şi căuta sinergii investigative cu alte ţări afectate.
Dar, crede Tarfusser, este complicat într-o acţiune de hacking atât de ramificată. Suedezii ar putea să sechestreze serverele care conţin indicaţii privind accesul la date şi fluxul de informaţii. Apoi ar putea acţiona Canberra, având în vedere că Assange este cetăţean australian.

Solicitat să comenteze faptul că Assange a ales Suedia ca bază operativă, având în vedere protecţia extinsă a libertăţii presei şi de exprimare din această ţară, judecătorul TPI consideră că acest lucru are puţin de-a face cu problema reală. Cei care încalcă secretul pe care trebuie să îl respecte nu sunt o sursă protejată, ci complice la delict.

Întrebat în ce împrejurări ar putea acţiona Italia, Tarfusser a explicat că acest lucru va fi posibil dacă ar rezulta că delictul a fost comis în parte în Italia, dacă în dezvăluirea datelor ar fi fost implicaţi cetăţeni italieni sau dacă s-ar descoperi că documente confidenţiale au fost dobândite violând un server de pe teritoriul italian.
Judecătorul TPI a explicat totodată punctele slabe care reies din întreaga afacere.

Impresia este că normele ţin cu greu pasul cu tehnologia. Cu siguranţă ar trebui să fie revizuite timpul şi modalitatea de comunicare diplomatică. În mediile tehnologie tot mai rafinate este dificil să-ţi imagunezi un nivel de păstrare a secretului inviolabil, astfel că Tarfusser nu s-ar mira dacă se va constata o întoarcere la forme mai tradiţionale de comunicare.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata