Washingtonul se foloseşte de vânzările de arme pentru supremaţia globală

Ofertele de arme ale SUA în străinătate sunt o sursă de contracte profitabile pentru producătorii interni de armament, dar au şi o funcţie mai importantă: integrarea a zeci de ţări din lume în reţeaua militară a Washingtonului.

Cele mai mari achiziţii de arme au avut loc, în ordine descrescătoare, în regiunea Asia-Pacific, Europa şi Orientul Mijlociu, scrie analistul Rick Rozoff pe website-ul american de opinie OpEdNews. Odată cu integrarea a 12 ţări est-europene în NATO, în perioada 1999-2009, Rusia a fost exclusă de pe pieţele armelor ale foştilor aliaţi din Tratatul de la Varşovia. Dezvoltarea de parteneriate NATO cu ţări anterior neutre din Europa a deschis, de asemenea, Finlanda şi Suedia pentru Pentagon.

În 2009, ministrul român al apărării din acea vreme, Mihai Stănişoară, a anunţat planurile de a achiziţiona 48-54 avioane de luptă pentru a înlocui MiG-urile 21 Lancer de concepţie rusească, utilizate în prezent, „pentru a face tranziţia către echipamentul de generaţia a cincea” – avionul F-35 Joint Strike Fighter, produs de Lockheed Martin.
„Aşteptăm în prezent ca partea americană să ne trimită informaţia privind achiziţionarea probabil de mai multe avioane F-16”, a declarat Stănişoară. După ce SUA au exportat criza lor financiară din 2008 în Europa, România şi-a redus planurile şi poartă discuţii privind achiziţionarea a 24 de avioane F-16 „second hand”.

În 2003, Washingtonul a semnat un contract de 3,6 miliarde de dolari cu Polonia, pentru 48 de avioane F-16 care au fost livrate între 2006 şi 2008. Vânzarea a fost cel mai mare acord militar din istoria Poloniei. În 2006, SUA au obţinut un contract ce prevede furnizarea către Polonia a cinci avioane de transport militar Hercules C-130. La începutul acestei luni, un înalt oficial guvernamental polonez a dezvăluit că avioane americane F-16 şi Hercules C-130 (cu echipajele lor americane) vor fi desfăşurate în ţara sa în plus faţă de cele achiziţionate din SUA.

În iunie 2010, ministrul bulgar al apărării, Aniu Angelov, s-a întâlnit cu omologul său american, Robert Gates, la Pentagon, iar discuţiile purtate s-au referit la „posibilitatea ca Bulgaria să cumpere avionul de luptă multirol F-16 de la SUA”. Media bulgare au relatat că un regim preferenţial pentru obţinerea de avioane multirol americane ar fi parte a unui quid pro quo pentru a permite ca instalaţii de interceptare de rachete să aibă baza în Bulgaria.
Un aspect al furnizării de arme la peste o treime din ţările lumii este acela de a asigura interoperabilitatea militară pentru acţiuni comune, inclusiv de război, şi pentru a aduce ţările beneficiare mai ferm şi indisolubil pe orbita politică a la Washingtonului, subliniază semnatarul articolului.

Furnizarea de arme este strâns legată, şi adesea este o condiţie prealabilă, de dezvoltarea unor relaţii diplomatice, financiare, comerciale şi militare mai strânse cu alte ţări. Nicio ţară nu are o influenţă mai mare asupra instituţiilor internaţionale de creditare decât SUA iar armele nu sunt furnizate gratuit.
În ultimul deceniu, Pentagonul a construit şi a obţinut acces la baze militare noi, tabere, aeroporturi, centre de antrenament şi de supraveghere şi instalaţii ale scutului antirachetă în cel puţin 30 de ţări, în mod bilateral şi prin NATO, printre acestea numărându-se şi România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Macedonia, Polonia.

Vânzările de arme implică în mod necesar antrenament şi instruire, exerciţii militare comune, piese de schimb, întreţinere şi reparaţii, precum şi modernizare. Pe scurt, un parteneriat integral şi pe termen lung între furnizor şi cumpărător. Un mecanism pentru eliminarea concurenţilor în demersul Washingtonului pentru dominaţia militară şi politică la nivel mondial, potrivit analistului.
În Anuarul pe 2010, International Peace Research Institute (SIPRI) din Stockholm, documentează faptul că Statelor Unite le revin 43% din cheltuielile militare mondiale şi 30% din exporturile mondiale de arme, ceea ce le face predominante în ambele categorii.

Cheltuielile cumulate pentru apărare în SUA şi pentru războaiele din străinătate sunt substanţial mai mari decât bugetul oficial al Pentagonului şi pot reprezenta jumătate din cheltuielile militare internaţionale.
Potrivit unor oficiali americani, deşi SUA „sunt în prezent cel mai mare furnizor mondial de arme – deţinând 30% din piaţă – administraţia Obama a început să modifice regulamentele de control al exporturilor în speranţa extinderii cotei de piaţă a ţării. Totodată, Casa Albă intenţionează să accelereze transferurile de arme peste mări, prin instituirea unei singure agenţii care să supravegheze exporturile propuse.

În ceea ce priveşte exporturile mondiale globale de arme, calculele SIPRI de la începutul acestui an confirmă că nivelul mediu anual a crescut cu 22% în perioada cuprinsă între 2000-2004 până în 2005-2009. Conform estimărilor SIPRI, cheltuielile militare la nivel mondial în 2009 a fost de 1.531 trilioane de dolari, o creştere de şase procente în termeni reali din 2008 şi o creştere de 49% comparativ cu 2000. SUA şi aliaţii lor din NATO au reprezentat 70% din cifra de anul trecut.

O expansiune majoră a vânzărilor de armament american către ţări din Asia de Sud va continua şi la fel cum extinderea NATO a deschis aproape întreaga Europă producătorilor de armament american, tot aşa noul Comandament al SUA privind Africa va permite Pentagonului şi comercianţilor de arme afiliaţi să pătrundă pe un întreg continent.
Potrivit SIPRI, SUA au vândut arme unui număr de 70 de ţări şi NATO, regiunea Asia-Pacific reprezentând 39% din vânzări, Orientul Mijlociu 36% iar Europa 18%. Avioanele de luptă precum şi armele şi componentele asociate reprezentă 48% din volumul de livrări al SUA de arme convenţionale majore.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.