EUR
4,83 RON
(+0.01%)
USD
4,47 RON
(+0.15%)
GBP
5,48 RON
(+0.12%)
CHF
4,58 RON
(+0.01%)
BGN
2,47 RON
(-0.08%)
BYN
1,73 RON
(+0.15%)
CAD
3,14 RON
(+0.77%)
RSD
0,04 RON
(-0.02%)
AUD
2,68 RON
(+0.37%)
JPY
0,04 RON
(+0.12%)
CZK
0,17 RON
(+0.42%)
INR
0,06 RON
(+0.37%)

 

Maşinaţiile criminale ale industriei furajelor din scandalul dioxinei

Încă o dată, hrana contaminată pentru animale pune în pericol sănătatea consumatorilor. Sistemul de control din Germania este prea permisiv iar politica de informare, un dezastru.

Incidentul actual privind ouăle şi carnea contaminate cu dioxină arată că autorităţile germane au învăţat foarte puţin din scandaluri anterioare legate de siguranţa alimentară, se arată într-o amplă analiză a revistei germane Der Spiegel. Germania se confruntă cu un nou scandal privind siguranţa alimentară şi încă o dată el este vândut ca un caz izolat. Este oare, vorba de o regretabilă scăpare a unei singure companii? Există prea multe indicii de deficienţe în cadrul sistemului pentru a crede acest lucru, relevă publicaţia menţionată.

Reformele radicale din agricultură pentru care a pledat cu atâta patos în 2001 fostul ministru pentru protecţia consumatorului, Renate Künast, membră a Partidului Verzilor, sunt de mult uitate. În prezent, industria alimentară se bazează la fel de mult pe diviziunea muncii ca oricare altă industrie. Cel mai important factor este preţul. Pentru a putea vinde ouă, carne şi păsări cât mai ieftin cu putinţă în supermarketuri cu discount, producătorii sunt obligaţi să reducă costurile, în special pentru hrana animalelor.

Unele segmente ale industriei furajelor nu sunt deosebit de greu de mulţumit, fiind dornice să-şi sporească profitul dar făcând şi tot posibilul pentru a eluda reglementările incomode. Nimeni de la Berlin nu vrea să pună în pericol succesul economic al industriei alimentare germane, cel de-a patrulea sector ca mărime al ţării. Obţine în prezent aproximativ un sfert din cele 150 de miliarde de euro vânzări anuale în alte ţări.

În aceste condiţii, ce politician ar fi dispus să impună adoptarea unor legi mai dure şi a unor reglementari mai stricte, care ar putea determina creşterea preţurilor pentru producătorii germani? Scandalul ouălor contaminate cu dioxină arată cât de neglijent au tratat autorităţile o industrie cu o reputaţie afectată deja de nenumărate infracţiuni.

Lipsite de personal suficient pentru a efectua inspecţii proprii, agenţiile guvernamentale se bazează pe auto-inspecţie în cadrul companiilor în cauză. În conformitate cu reglementări oarecum vagi, fiecare companie trebuie să se asigure că produsele pe care le pune în circulaţie sunt sigure. Potrivit lui Eberhard Haunhorst, şeful Oficiului pentru Protecţia Consumatorului şi Siguranţa Alimentară din landul nordic Saxonia Inferioară, nu există reglementări care să specifice ce trebuie să inspecteze exact producătorii de furaje.

Deşi multe companii au introdus propriul sistem de asigurare a calităţii, niciunul dintre aceste sisteme nu este obligatoriu, iar testarea periodică a dioxinei nu este cerută în mod explicit. Harles und Jentzsch, compania de reciclare a uleiurilor şi grăsimilor din afara oraşului Hamburg, aflată în centrul scandalului, este un prim exemplu care arată ce se întâmplă atunci când producătorii respectă standarde permisive.

Când CEO Siegfriend Sievert s-a confruntat cu rezultatele iniţiale ale dioxinei, prima lui reacţie a fost să minimalizeze problema, prezentând-o drept o practică comună în industrie. Aşa-numitele grăsimi tehnice au ajuns din neatenţie în grăsimile folosite la hrana animalelor, a spus el. Sievert a numit acest lucru o eroare regretabilă, nimic mai mult decât o greşeală, ţine să sublinieze Spiegel.
Este uimitor, totuşi, că un furnizor de furaje pentru animale manipulează aşa-numita grăsime tehnică, ce nu este destinată lanţului alimentar, relevă publicaţia. Comentând problema grăsimii tehnice, Siebert a spus că compania sa are o „producţie paralelă pentru industria hârtiei”.

Când a fost întrebat de ce această parte a afacerii nu este menţionată pe site-ul companiei, el a declarat pentru Spiegel: „Este greu de spus în acest moment.” Multe întreprinderi mici şi mijlocii recurg la trucuri şi acoperiri, potrivit unui expert din sistem. Companiile mai mari îşi pot permite să inspecteze materiile prime pe care le achiziţionează şi fac acest lucru pentru a evita implicarea în scandaluri ce le-ar putea dăuna afacerii.

Dar chiar şi aceşti lideri de piaţă nu inspectează fiecare transport. Testele, inclusiv cel pentru dioxină, sunt scumpe, costând aproximativ 400 de euro unul şi necesită mai multe săptămâni pentru a fi efectuate. O modalitate de a le eluda este de a dilua grăsimile în chestiune cu alte materii pentru a menţine contaminanţi sub limitele admisibile în produsul final.

Experţii critică de asemenea faptul că mulţi dintre reciclatorii de grăsimi se ocupă şi de deşeurile speciale. Nu este surprinzător că nicio altă industrie nu prelucreză atât de mult gunoi ca industria de furaje pentru animale. Transformă gunoiul în alimente şi degradează animalele în sisteme de eliminare a deşeurilor. În acest sistem, se poate întâmpla cu uşurinţă ca penele căzute pe jos de la păsări şi rumeguşul să fie folosite ca material de umplutură.

Nu există limite pentru îndrăzneala unor întreprinderi din industria hranei pentru animale, despre care s-a aflat că foloseau nămoluri de epurare în hrana pentru animale şi au experimentat gunoiul de grajd lichid şi apele uzate ale tăbăcăriilor.
Sursa de dioxină care distruge în prezent afacerile a mii de fermieri din Germania este încă neclară. Atunci când experţii de la Institutul pentru Inspecţie Chimică şi Veterinară din Münster, în nord-vestul Germaniei, au examinat probele au fost uimiţi.

„Nu am văzut niciodată acest model special”, a declarat Axel Preuss, director al institutului. Potrivit lui Preuss, este foarte puţin probabil ca toxina să fi fost produsă în timpul prelucrării la Petrotec Biodiesel. Landul Renania de Nord-Westfalia intenţionează să comande un studiu pentru a stabili de unde provine ea. Este posibil ca misterul să nu fie niciodată elucidat, notează publicaţia germană. Pentru a înrăutăţi şi mai mult lucrurile, autorităţile fac dificil pentru consumatori să determine la cât de mult risc s-au expus.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata