China va avea puterea de a pune în discuţie sistemul valutar bazat pe dolar

Hu Jintao, aflat în vizită oficială la Washington, va anunţa investiţii majore în SUA şi va cumpăra multe produse americane, dar puţine lucruri se vor schimba.

În ceea ce priveşte reevaluarea yuanului şi reechilibrarea comerţului dintre cele două maluri ale Pacificului, precum şi accesul dificil al firmelor americane la piaţa chineză, este mai bine să nu se nutrească iluzii, este de părere Ian Bremmer, preşedintele „Eurasia Group”, principalul centru de cercetări americane focalizat pe Asia şi specializat în analiza oportunităţilor şi riscurilor investiţiilor în ţări emergente, care a acordat un interviu ziarului Corriere della Sera.

Întrebat ce anume face mai dificilă construirea de mecanisme de guvernanţă globală: slăbirea „leadershipului” american sau o schimbare a dinamicilor interne ale Chinei – naţionalismul unei armate care revendică autonomie, sau puterea tot mai mare a unor grupuri industriale majore -, Bremmer crede că ambii factori. Ar exista motive economice întemeiate pentru a reevalua yuanul şi din punct de vedere chinez. Pentru a păstra la distanţă inflaţia, de exemplu.

Dar nu o vor face, deoarece comunitatea exportatorilor este acum o forţă în China. Cântăreşte mai mult decât celelalte forţe care operează în China şi infinit mai mult decât avertismentele ministrului american de finanţe Timothy Geithner, decât îndemnurile lui Obama şi chiar ameninţarea cu represalii protecţioniste din partea Congresului SUA. China este în creştere rapidă, dar este încă o economie de 5.000 de miliarde de dolari, o treime din cea americană.

Bremmer subliniază însă că greutatea Chinei a crescut mult, până la a-i asigura capacitatea de a rezista presiunilor americane. În acelaşi timp, traiectoriile diferite ale lumii emergente şi celei industrializate, mai bogată, dar destinată să aibă niveluri scăzute de creştere economică, creează o divergenţă de interese între ţări.

Politologul Joseph Nye, teoretician al conceptului de „soft power”, foarte drag lui Hu Jintao, tocmai s-a întors dintr-o vizită în China, unde a spus că a găsit interlocutori mai puţin reverenţioşi faţă de o Americă apreciată în declin inexorabil, o percepţie greşită în opinia sa, alimentată de naţionalismul renăscut. Solicitat să comenteze, Bremmer a apreciat că vizita lui Hu Jintao va corecta, cel puţin în parte, această percepţie.

Dar tendinţa de fond se va menţine, în special în domeniul economic. Sondajul Camerei de Comerţ a SUA din China a arătat că întreprinderile americane care nu se mai simt binevenite în China reprezintă acum 38%, comparativ cu 23% acum 2 ani. Întrebat dacă Obama va insista pe chestiunile industriale mai mult decât pe cele valutare, Bremmer a amintit că 2010 a fost dominat de bătălia pentru un yuan mai puternic. În opinia sa, în 2011, Washingtonul va pune pe primul plan chestiunile industriale.

Timpul este de partea Chinei: de la trenurile de mare viteză la centralele nucleare, până la avioane, capacitatea chinezilor de a absorbi tehnologia occidentală, a o reproiecta şi transforma în produse noi avansate surprinde pe toată lumea prin consistenţa şi viteza fenomenului. În opinia lui Bremmer, China va avea puterea de a pune în discuţie sistemul valutar bazat pe dolar, pe care Hu Jintao îl numeşte „un produs al trecutului”.
Wall Street vede situaţia în roz, încurajat de analize precum cea a „Standard Chartered”, care vorbeşte despre o nouă etapă de creştere globală, un „superciclu” ce va dura până în 2030.

Sau cea în curs de prezentare de Jim O’Neill de la „Goldman Sachs”, care va înlocui BRIC-ul său (Brazilia, Rusia, India, China, indicate drept ţări-ghid ale dezvoltării) cu un număr mai mare de economii care conduc lumea emergentă. Dar ţările noii industrializări care cresc foarte rapid şi naţiunile mature şi dezvoltate care stagnează vor urma rute tot mai divergente. Şi confruntarea dintre capitalismul de stat şi piaţa liberă va deveni mai aprinsă, susţine Bremmer.
S-a crezut că lumea va fi condusă de G2, un condominiu chino-american în măsură să ia în mână destinul lumii după criza din 2008. Dar după nerodnicul G-20 de la Seul, din noiembrie 2010, Bremmer a vorbit de G-zero, o lume tot mai puţin guvernabilă.

Este summitul Hu Jintao-Obama primul al acestei noi ere? În opinia lui Bremmer, creşterea ţărilor emergente înseamnă inevitabil şi instabilitate politică, deoarece noii protagonişti, dincolo de structura lor politică mai mult sau mai puţin fragilă, dar incomparabilă cu soliditatea instituţiilor politice ale Occidentului industria lizat, sunt foarte reticente să îşi asume responsabilităţi internaţionale. De exemplu, China nu ridică un deget la nivel internaţional dacă nu este în joc un interes al ei personal.

Loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.