Codul unei cărţi de credit se poate cumpăra cu doar 2 dolari

Procurarea datelor unei cărţi de credit şi alte informatii personale pe piaţa neagră de fraudă online costă între 2 şi 90 de dolari (de la 1,49 la 67 de euro). O carte de credit se vinde începând de la 134 de euro.

Maşinile de falsificare a cardurilor costă între 149 şi 746 de euro. Iar datele bancare – codul de verificare a valorii – se cotizează începând de la 60 de euro, dar pot ajunge până la 522 de euro dacă se oferă garanţii privind existenţa unui sold valoros. Sunt câteva informaţii de pe piaţa cyber-infractorilor furnizate de agenţia de securitate Panda, notează vineri ziarul El Pais.

În acest raport la nivel internaţional, Panda descrie războiul preţurilor dintre mafiile infractorilor cibernetici şi diversificarea afacerii. Documentul relevă creşterea exponenţială a programelor malefice (malware). „Dacă acum câţiva ani vorbeam de 500 ameninţări informatice într-o lună, în prezent în laboratorul nostru anti-malware se primesc zilnic în medie 63.000 de ameninţări’.

Este vorba de o cifră care se limitează doar la ameninţările detectate, nu la totalul celor existente. Pe de altă parte, din 2003 când au apărut viruşii troieni bancari, tehnica polimorfismului (programul îşi creează propriile variante pentru a evita detectarea sistemelor antivirus) s-a impus. Nu s-a ameliorat însă doar tehnologia de creare a acestor programe malefice ci şi piaţa acestora. Există acum mafii organizate internaţional cu o ierarhizare a sarcinilor.

Potrivit raportului „totul începe în mintea liderilor organizaţiei care trasează’ primele sarcini. De remarcat că cei care creează aceste instrumente nu sunt şi cei care le folosesc direct pentru furturi. Afacerea este de a le vinde unor terţe persoane. ‘Dacă aceşti cyber-infractori deţin deja datele bancare, nu ar fi mai simplu să fure ei înşişi din conturi şi să rămână cu banii?’, se întreabă documentul. Nu aşa se obişnuieşte.

‘Multe din aceste date ajung pe piaţa neagră ori sunt distribuite intermediarilor. care se ocupă cu revânzarea lor. De ce? ‘Pentru că este mai puţin riscant să faci trafic cu date decât să realizezi direct furtul. De multe ori furtul are loc într-o altă ţară, unde se obţin mai multe beneficii. Cu cât există mai mulţi intemediari în acest lanţ, cu atât se diluează mai mult pistele pentru a descoperi infracţiunea’.

Intermediarii sau ‘detailişti’ utilizează mesaje pe forumuri şi magazine online (cu identificarea parolei clientului) cu acces dificil unde îşi lansează ofertele. Gama de produse este atrăgătoare. În cazul numărului de identificare format din 16 cifre al unei cărţi de credit, cele care provin din Europa sau Asia sunt mai scumpe decât cele americane sau canadiene.

„Numărul de identificare pentru cele din SUA costă doi dolari şi nu include decât datele de bază, şi 25 de dolari pentru cele standard (40 de dolari pentru cardurilee Gold, Platină sau Business), care au informaţie completă”. Preţurile cresc până la 90 de dolari în Europa (67 de euro). Sunt oferite şi carduri falsificate. Pentru o cerere minimă de cinci bucăţi, preţul mediu este de 150 de dolari (111 euro) la care se adaugă costul plasticului şi informaţia privind numărul pin.

Există la vânzare şi automate bancare falsificate care se instalează deasupra celor legale şi înregistrează datele clientului care foloseşte cardul. Oferta parolelor pentru a avea acces la conturile bancare vin completate cu garanţii privin soldul acestor conturi (de la 20.000 de dolari în sus) iar preţul este în concordanţă cu banii aflaţi în cont. Utilizarea cea mai frecventă a cardurilor falsificate este la cumpărarea de produse.
Dar acest procedeu implică un risc pentru client, de aceea cyber-criminalii se oferă să facă ei cumpărăturile şi să le trimită la orice adresă, astfel încât localizarea adevăratului cumpărător să fie mai greu de descoperit.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.