Rusia, trist record la zilele de doliu

Miercuri este zi de doliu la Moscova şi în regiunea Moscovei, dar nu la nivel naţional. Începând cu 1993, în Rusia postsovietică a fost declarată zi de doliu naţional de aproape 30 de ori. De două ori în legătură cu moartea primului preşedinte rus Boris Elţin şi a Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii, Aleksei al II-lea.

Şi de nouă ori în Rusia au fost coborâte steagurile în bernă în semn de doliu pentru victimele atacurilor teroriste. De 9 ori în 8 ani – comentează miercuri publicaţia electronică Pravda. Îngroparea morţilor şi ritualurile asociate acestora au apărut odată cu apariţia primelor comunităţi umane.
Doliul ca eveniment naţional a fost decretat o lungă perioadă de timp numai la moartea liderilor naţionali, deşi doliul pentru cei ucişi în războaie, care includea o procesiune publică şi funeralii propriu-zise, precum şi o zi de aducere aminte anuală era o practică curentă în Grecia antică.

Doliu public exista şi în Roma antică, scrie ziarul rus. Cercetătorul antichităţii Friedrich Lübker în lucrarea sa ‘Dicţionar real al antichităţii clasice’ evocă doliul în societatea antică: ‘Femeile îşi rupeau hainele de pe ele şi îşi scoteau bijuteriile, iar bărbaţii îşi lăsau să crească barba şi părul şi nu participau la sărbători şi festivităţi. Când se întâmpla vreun dezastru, cum ar fi în cazul pierderii unor lupte sau mai târziu în cazul morţii împăratului, se decreta doliu public.

Atunci se închideau toate instituţiile publice şi private, precum şi tavernele’. De obicei, ziua de doliu era însoţită de coborârea steagurilor naţionale, de ceremonii religioase sau laice, înmormântări, limitarea sau anularea activităţilor de divertisment în masă, inclusiv a evenimentelor sportive. Obiceiul prescria reţinere în exprimarea emoţiilor publice şi în ceea ce priveşte vestimentaţia, în astfel de cazuri se purtau doar anumite articole de îmbrăcăminte.

Negrul, culoarea familiară europenilor simbolizând doliul, nu este unică, aceasta variind de la popor şi religie. Astfel, unele popoare asociază Albul culorii de doliu, aşa ca în Islam, sau Roşul, ca în hinduism. Unele triburi din Madagascar recurg în semn de doliu la îmbrăcăminte de diferite culori, iar, în China, fiecare membru al familiei poartă şi astăzi în semn de doliu o bucată de material de culoare specifică: negru – copiii; albastru-nepoţii; verde – strănepoţii.

În URSS, zile de doliu au fost declarate doar după moartea liderilor Vladimir Lenin, Iosif Stalin, Leonid Brejnev, Iuri Andropov şi Konstantin Cernenko. Excepţie a fost cazul cosmonautului Iuri Gagarin, primul om care a zburat în spaţiu, după a cărui moarte a fost, de asemenea, decretat doliu naţional. În SUA, preşedintele este cel care declară doliu naţional. În această zi, steagurile naţionale sunt coborâte în bernă pe toate instituţiile oficiale, inclusiv la Casa Alba.

Prima zi de doliu pe teritoriul nord-american datează din iunie 1865, atunci când preşedintele Andrew Johnson a decretat zi de doliu dupa asasinarea lui Abraham Lincoln. Următoarea a fost anunţată la o diferenţă de aproape o sută de ani, în 1963, în memoria preşedintelui John Kennedy, asasinat la Dallas. Ulterior, zile de doliu naţional au fost declarate în mod regulat după moartea foştilor preşedinţi (ultimul, Ronald Reagan).
Evenimente care au condus la doliu în Statele Unite (cu durate diferite) includ, de asemenea, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, accidentul navetei spaţiale ‘Columbia’ (2003). Cel mai lung doliu de două săptămâni a fost declarat pentru a comemora victimele uraganului Katrina din New Orleans.

Progresul ştiinţific şi tehnic a fost însoţit în mod inevitabil de creşterea frecvenţei dezastrelor, iar intensificarea extremismului politic, însoţit de acte teroriste a condus la faptul că, de la sfârşitul secolului XX, zile de doliu naţional se declarau după pierderi masive de vieţi omeneşti. Zilele de doliu vizează evenimente care formează şi unifică o naţiune – comentează ziariştii ruşi în documentarul lor.

În Rusia dreptul de a declara doliu naţional îl are doar preşedintele. Acte normative care să reglementeze când se impune declararea doliului nu există. Când declară o zi de doliu, preşedintele rus ia în considerare ecoul public al tragediei şi numărul victimelor acestuia. În ziua de doliu naţional, drapelele naţionale ale Rusiei sunt coborâte în bernă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, se ataşează o panglică neagră în partea de sus a catargului, iar drapelul este coborât la jumătatea înălţimii de catarg.

În acelaşi timp sunt anulate toate programele de divertisment pe toate posturile naţionale de radio şi televiziune. De la 1 iulie 2006, în zilele de doliu este interzisă şi difuzarea de publicitate. De asemenea, se recomandă ca în ziua de doliu public să fie anulate spectacolele teatrale şi reprezentaţiile de circ.
După cum remarcă Pravda, Rusia este astăzi campioană la numărul de zile de doliu naţional decretate de şeful statului nu numai în urma unor dezastre naturale sau catastrofe tehnologice, ci şi a atacurilor teroriste, care continuă să zguduie ţara.

Printre evenimentele care au dus la doliu naţional, publicaţia citată aminteşte, între altele, tentativa de puci în Rusia (3-4 octombrie 1993), când în violenţele dintre suporterii Sovietului Suprem şi armată au fost ucise peste 160 de persoane; asasinarea la 1 martie 1995, în scara blocului în care locuia, a directorului televiziunii ORT, Vladislav Listiev, un foarte cunoscut ziarist; cutremurul din mai 1995 din Sahalin, când au murit 2.040 de persoane;
luarea de ostatici de la teatrul Dubrovka, octombrie 2002, soldată cu 128 de morţi; luarea de ostatici la şcoala nr.1 din Beslan (septembrie 2004) soldată cu 330 de morţi, în majoritate copii, şi 700 de răniţi etc.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.