EUR
4,83 RON
(-0.01%)
USD
4,07 RON
(+1.41%)
GBP
5,35 RON
(+0.31%)
CHF
4,49 RON
(+0.15%)
BGN
2,46 RON
(+0.69%)
BYN
1,67 RON
(+1.01%)
CAD
3,07 RON
(+0.18%)
RSD
0,04 RON
(-0.06%)
AUD
2,94 RON
(-0.05%)
JPY
0,04 RON
(+0.8%)
CZK
0,19 RON
(-0.42%)
INR
0,05 RON
(+1%)

Corupţia ca sistem în Europa de Sud-Est

Corupţia a devenit în Europa de Sud-Est un nume de cod pentru tot ceea ce se opune modernizării economiei, domniei statului de drept şi apropierii de Uniunea Europeană, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, într-un comentariu al cărui autor, Karl-Peter Schwarz, se întreabă când anume, în acest context, primul stat din această regiune va urma exemplul Tunisiei şi Egiptului.

Fie că României şi Bulgariei le va fi refuzată aderarea la spaţiul Schengen, fie că negocierile de aderare a Croaţiei la UE se prelungesc sau fie că la Tirana, într-o manifestaţie împotriva regimului, trei demonstranţi au fost ucişi, se vorbeşte în mod constant despre corupţie şi despre felul în care ea este combătută.
În aproape orice discuţie despre statele post-comuniste, în special despre cele din Europa de Sud-Est, apare acest cuvânt. A devenit un nume de cod pentru tot ceea ce se opune modernizării economiei, domniei statului de drept şi apropierii de Uniunea Europeană.

Obiecţia, pe care elitele politice din aceste ţări o emit, este importantă. Însă şi în „vechile” state membre ale UE nu puţine persoane ridică obiecţii faţă de absolutizarea acestor reproşuri: Nu este oare lăcomia o constantă umană? Corupţie nu există peste tot? Nu avem de-a face cu corupţie şi la Köln, Salonic sau Palermo?
Obiecţiile sunt îndreptăţite, dar ele trec cu vederea o diferenţă importantă între vechile şi noile state membre ale Uniunii Europene. În statele de drept consolidate, corupţia este o încălcare individuală a unei norme general recunoscute şi respectate.

Acolo unde domneşte legea, corupţia poate fi îngrădită, dacă un politician, judecător, funcţionar sau manager al unei întreprinderi de stat poate fi controlat strict. Şi dacă spaţiul lui de manevră decizional este îngrădit, iar accesul la bunuri publice prin privatizare este redus.
În statele post-comuniste se întâmplă altfel. Acolo nu este vorba despre simple cazuri individuale de corupţie, ci despre un alt fenomen. Egalitate în faţa legii nu exista în comunism. Dominaţia partidului era absolută, de la vârful nomenclaturii până jos, la secretarul de partid.

Cu cât cineva se afla mai aproape de centrul puterii, cu atât avea privilegii mai mari. Nu performanţele, banii sau prestigiul personal erau decisive, ci poziţia în structura de putere. Ţările post-comuniste din Europa de Sud-Est suferă în mod special de pe urma acestei moşteniri a comunismului, pentru că schimbarea de sistem (altfel decât în statele din Europa Centrală) a început mai târziu şi, în consecinţă, a fost desăvârşită în mai mică măsură.

Regimurile naţional¬comuniste din regiune (cele român, albanez şi mai ales iugoslav) au căzut într-o orgie a puterii, în care vechile structuri de putere s-au reaşezat şi au primit etichete noi, fără însă să se fi produs o schimbare de mari proporţii a elitelor. Şi acum, decisive sunt statutul în structura de putere şi influenţa care decurge din aici. Partidele se numesc social-democrat, liberal, naţional, democrat sau conservator, dar nu sunt interesate mai deloc de ceea ce ar decurge programatic din doctrinele lor.

Proximitatea faţă de centrele de putere politică decide în continuare cariere în universităţi sau în media, repartizarea posturilor publice sau protecţia împotriva urmăririi penale. Orice se va întreprinde în Balcani, va fi politizat. Disputa politică s-a limitat la lupta pentru putere şi influenţă, doar marginal fiind vorba despre soluţii concrete. Prioritate au acapararea bunurilor publice, crearea cadrelor legale în funcţie de interesele particulare, înavuţirea personală. Cine vrea să promoveze, se adaptează şi conferă sistemului durabilitate.

Generaţia tânără, care nu a crescut sub regimul comunist, se adaptează. Fireşte, există în toate ţările şi în toate grupele de vârstă mulţi oameni corecţi, printre ei politicieni, judecători, funcţionari şi jurnalişti, care se luptă cu toate acestea, asumându-şi astfel un mare risc. Nu au reuşit însă să se impună cu adevărat în niciuna din ţările sud-est-europene. În aceste state, Uniunea Europeană are de-a face, în mod covârşitor, cu o clasă politică aşa cum este ea.

Este nerealist să se aştepte de la această clasă să schimbe sistemul de pe urma căruia profită. Societatea civilă slăbeşte treptat, disidenţii şi intelectualii au părăsit scena politică. Prăpastia dintre partide şi cetăţeni, care suferă din cauza corupţiei, abuzurilor şi incertitudinii legislativă, se va adânci tot mai mult. De răbdarea cetăţenilor depinde însă cât de mult va dura până când prima ţară sud-est europeană o va lua pe calea tunisiană, conchide autorul comentariului.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata