EUR
4,80 RON
(0%)
USD
4,42 RON
(-0%)
GBP
5,73 RON
(+0.05%)
CHF
4,52 RON
(+0.03%)
BGN
2,45 RON
(0%)
BYN
2,00 RON
(+0.42%)
CAD
3,34 RON
(-0.01%)
RSD
0,04 RON
(+0.06%)
AUD
2,93 RON
(+0.11%)
JPY
0,04 RON
(0%)
CZK
0,19 RON
(0%)
INR
0,06 RON
(0%)

 

De ce au devenit globale artele din România

Artiştii, realizatorii de film şi muzicienii din România îşi vând creaţiile în străinătate. Arta, filmul, muzica din această ţară au înregistrat un boom, notează agenţia online de ştiri internaţionale GlobalPost.

Adrian Ghenie, un maestru al picturii întunericului, suprarealiste, are un studio în East London, inundat cu lumină de la nişte ferestre mari şi presărat cu tuburi strălucitoare de vopsea. Artistul din Transilvania este bucuros. De ce nu ar fi?, se întreabă agenţia menţionată. Un preferat al scenei artistice internaţionale, Ghenie are acum o expoziţie personală în Ghent, Belgia, şi mai multe creaţii în lucru.

Ghenie nu este singurul român care a atins popularitatea la nivel mondial. De la mijlocul anilor 1990, compatrioţi ai săi, printre care Victor Man, Ioana Nemeş şi Ciprian Mureşan, şi-au făcut o intrare triumfală pe scena artei. Sunt egalaţi de colegii din film, muzică şi design.
„Talentul există peste tot, dar trebuie să întâlneşti oamenii potriviţi care să-ţi spună lucrurile potrivite şi să-ţi acorde sprijinul potrivit”, afirmă Ghenie. „Aceasta se întâmplă când planetele se aliniază”, crede el.

Şi planetele s-au aliniat pentru artiştii români. De când filmul „Moartea domnului Lazărescu” a câştigat premiul secţiunii „Un Certain Regard” la Festivalul de Film de la Cannes, în 2005, filmele romăneşti au cules premii la festivaluri internaţionale. „Dacă vreau să fluier, fluier” a câştigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin anul trecut, în timp ce filme ca „Poliţist, adjectiv” şi „Marţi, după Crăciun” au primit laudele criticii internaţionale.
Un show itinerant de 6 filme ale unor noi regizori români laureaţi la Cannes, printre care Cristian Mungiu şi Marian Crişan, a debutat la Belfast, Irlanda de Nord, luna trecută şi continuă în mai multe capitale europene.

Între timp, cântece de Edward Maya şi Inna au dominat topurile pop globale în 2010 iar DJ români cum ar fi Cosmin TRG şi RPR au bătut recordul de la Moscova la Melbourne. Pe scena muzicii indie, trupa Grimus este populară mult dincolo de frontierele României, fostă ţară comunistă, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007. Noul album al Grimus este programat să fie lansat la începutul acestui an şi prezintă mixuri ale producătorului Adam Whittaker al cântăreţei şi compozitoarei britanice Amy Winehouse.

Şi designul din România s-a impus la nivel global, datorită succeselor Andrei Dumitraşcu (a fost numită de Wallpaper o creatoare ce trebuie urmărită în 2011) şi Rozalb de Mura. Deşi literatura românească nu a făcut încă valuri pe scena globală – în pofida Premiului Nobel pentru Literatură acordat în 2009 scriitoarei de origine română Herta Muller, care scrie în limba germană – unii prezic că acest gen ar putea fi următorul val românesc.
„Este o generaţie energică de artişti, scriitori, regizori şi muzicieni”, a declarat Mihai Pop, director al „Galeria Plan B”, care are filiale la Berlin şi la Cluj în România.

„Există o mulţime de lucruri interesante care se întâmplă şi acest lucru face ca lumea să fie mai interesată de România în aceste zile”, a mai spus el. Deşi interesul lumii pentru cultura din România este în curs de trezire, românii au ţinut mereu pasul cu tendinţele artistice occidentale, relevă GlobalPost. Pe vremea când trăiau sub dictatura represivă şi brutală a lui Nicolae Ceauşescu, accesul lor la mişcările culturale occidentale contemporane a fost limitat.
Cu toate acestea, artiştii au fost informaţi despre ele şi le-au experimentat prin artă performantă, în timp ce editorii au tradus creaţii nepolitice ale unor scriitori internaţionali celebri.

După căderea lui Ceauşescu în 1989, ritmul lent al schimbărilor din sfera culturală i-au lăsat pe mulţi cu un gust amar şi dezamăgiţi, notează analiza. Când sculptorul Rudolf Bone şi-a distrus toate lucrările în 1993, el şi-a exprimat frustrarea în numele întregii comunităţii artistice.
La mijlocul ultimului deceniu artele au reînviat însă. Cosmin Ţapu, organizator al Festivalului Rokolectiv din Bucureşti, a pus pe seama exploziei internetului şi valului de piraterie care a decurs reîntinerirea scenei muzicale locale.

Alţii au pus fenomenul pe seama boom-ului economic, creşterii companiilor aeriene low-cost şi unui nou mandat puternic pentru Institutul Cultural Român (ICR) de a promova ţara în străinătate. După ce ţara a aderat la UE, „Europa s-a deschis către noi”, a spus regizorul Marian Crişan, al cărui cel mai recent film „Morgen” abordează problema imigraţiei. „Am fost văzuţi drept noua rudă care prezintă lucrurile într-un mod proaspăt”.

Atractivitatea cinematografiei româneşti merge dincolo de stilul ei minimalist, a cărui influenţă poate fi văzută în filme precum cel al Sofiei Coppola „Somewhere”. Temele filmelor romăneşti tind să fie universale în atractivitatea lor. Acelaşi lucru se poate spune despre designul românesc, cu etichete de modă ce amestecă idei progresiste cu un stil tradiţional. În arta contemporană, formula implică nu numai talent brut, ci şi un simţ acut pentru promovarea artei din această ţară.

În anii 1990, artişti printre care Dan Perjovschi şi Ion Georgescu au ajutat la trezirea interesului iniţial pentru arta românească pe piaţa internaţională de artă. Mai recent, capitala Transilvaniei, Clujul, a cultivat artişti şi curatori, printre care Ghenie, Pop, Victor Man şi Mircea Cantor, care au lucrat împreună pentru a-şi expune pe piaţă creaţiile la manifestări precum „Vienna Art Fair” şi „Armory Show” din New York. Zilele acestea, datorită succeselor lor, arta contemporană de la Cluj a devenit propriul brand global.

Pe frontul muzical, ceea ce a atras publicul la nivel mondial pentru muzica românească a fost faptul că se interpretează în limba engleză. „Nimeni nu mai cântă în limba română”, a spus Ţapu, organizatorul festivalului. „Piaţa românească nu este foarte mare iar muzicienii constată că trebuie să cânte în limba engleză dacă vor să aibă succes internaţionaľ’, spune el.

Scriitorii care caută succesul global s-au confruntat cu vremuri mai grele, mai ales de când lumea editorială a fost într-o cursă contra cronometru datorită ascensiunii tehnologiei e-reader. Dar, graţie ICR, care a făcut din traducerile de cărţi o prioritate, unora dintre scriitori de top ai ţării li se acordă în mai mare măsură o platformă globală.

„În comparaţie cu perioada precedentă când a existat o lipsă de traduceri, este un fapt pozitiv”, a spus Filip Florian, unul dintre scriitorii cei mai respectaţi din România. „Dar este încă foarte greu pentru editorii din Vest să fie convinşi să-şi asume publicarea unui scriitor român”, consideră el.
Odată cu afirmarea creatorilor români în multe alte medii artistice, probabil că aceste cărţi nu vor fi „lost in translation” (rătăcite printre cuvinte) pentru mult timp, conchide articolul.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata