Preşedintele CCR: Nu noi tergiversăm judecarea cauzelor şi nici nu am favorizat diverşi inculpaţi

Preşedintele Curţii Constituţionale a României (CCR), Augustin Zegrean, declară într-un interviu acordat Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES că nu judecătorii Curţii sunt cei care au tergiversat judecarea cauzelor sau care au favorizat diverşi inculpaţi, arătând că procedura de soluţionare a unui dosar la Curte a fost în medie de 3-4 luni.

Preşedintele CCR vorbeşte în interviu şi despre faptul că admiterea excepţiilor nu trebuie să fie regula pentru că o astfel de situaţie poate avea consecinţe dramatice.
De asemenea, Augustin Zegrean susţine că dacă politicienii nu pot să-şi rezolve problemele şi apelează la judecata Curţii Constituţionale, sigur că trebuie să şi respecte deciziile pe care aceasta le adoptă.

CCR este una dintre cele mai importante instituţii ale statului şi în ultimii ani înregistrează o creştere a volumului de activitate. Cum faceţi faţă? Am văzut şedinţe cu 170 de dosare.

Augustin Zegrean: CCR este una din instituţiile fundamentale ale statului. Rolul ei este de a asigura supremaţia Constituţiei în stat. Cum facem faţă? Asta se poate vedea. Suntem nouă judecători şi 15 magistraţi-asistenţi activi, astfel încât facem eforturi mari să pregătim 2 sau 3 şedinţe de judecată pe săptămână ca să putem să soluţionăm cât mai rapid dosarele cu care suntem sesizaţi. Din această perspectivă pot să vă spun că numărul de dosare a crescut vertiginos în ultima perioadă.

S-a început de la 400-500 de dosare pe an, în primii ani de funcţionare a Curţii. Anul 2009 a fost anul cu cele mai multe dosare, aproximativ 10.000. În 2010 au fost înregistrate peste 4800 de dosare şi sigur că am încercat să ţinem pasul. Procedura de soluţionare a unui dosar a fost în medie de 3 – 4 luni.
Niciodată nu s-a stat mai mult decât atât. Au apărut probleme şi sincope pentru că, de la data la care justiţiabilul a invocat excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată până la data la care dosarul s-a înregistrat la noi, a trecut foarte mult timp.

Am avut chiar un dosar de la Judecătoria Bacău care a stat trei ani la ei, după invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, şi numai după aceea l-au trimis la noi. Am sesizat chiar şi CSM în legătură cu această situaţie. Dar nu la noi au stat dosarele. Curtea Constituţională a soluţionat în anul 2010 aproximativ 6.300 de dosare.
Erau, sigur, unele rămase din ultima partea anului 2009. Deci nu este o glumă cu privire la numărul mare al dosarelor înregistrate la Curte, dacă împărţim pe şedinţe de judecată o să vedeţi că ajungem la 100-120 de dosare pe şedinţă.

Au fost formulate critici de-a lungul timpului exact pe acest aspect, în sensul că dosarele ar fi stat foarte mult la Curte şi astfel se tergiversa soluţionarea lor, iar inculpaţii erau bănuiţi că trag de timp pentru a li se prescrie pedeapsa. De ce credeţi că s-au formulat astfel de acuzaţii dacă spuneţi că durau 3-4 luni?

Augustin Zegrean: Acum fiecare încearcă să-şi justifice neputinţa dând vina pe alţii, dar nu la noi e problema. Aşa cum v-am spus, de la data la care se ridica excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei de fond până când dosarul ajungea la noi trecea o anumită perioadă de timp. La noi, niciun dosar nu ştiu să fi stat mai mult de 4 luni.
Acum sigur s-ar putea ca cineva să vină şi să-mi spună: uite dosarul meu a stat nouă luni sau şase luni, dar media este aceasta de patru luni, iar dosarele penale le judecăm întotdeauna cu prioritate, dosarele cu arestaţi cu şi mai mare urgenţă.

Nu suntem noi cei care tergiversăm judecarea cauzelor sau care am favorizat diverşi inculpaţi. Curtea Constituţională nu judecă oameni, noi judecăm legi pe care oamenii judecaţi de instanţele obişnuite le consideră neconstituţionale, iar dreptul de a formula o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi luat justiţiabililor.
Sigur că s-a abuzat de acest drept şi când s-a ajuns la concluzia că foarte multe sesizări care ni se adresează sunt făcute tocmai în scopul de a se tergiversa dosarele, Curtea Constituţională a iniţiat o propunere de modificare a legii de organizare a CCR în sensul de a nu se mai suspenda cauzele în faţa instanţelor de fond în momentul în care se invocă o excepţie de neconstituţionalitate.

Deci această propunere a pornit de la plenul CCR. Sigur că noi nu avem drept de iniţiativă legislativă, dar ea a fost promovată printr-un grup parlamentar sau un număr de deputaţi. A avut un parcurs sinuos. Iniţial a fost aprobată de comisiile de specialitate din cele două Camere ale Parlamentului dar a căzut la votul final la Senat.
După aceea, iniţiativa a fost preluată de actualul Guvern şi legea a trecut. Astfel că, în septembrie 2010, legea a fost adoptată şi de la intrarea în vigoare dosarele nu se mai suspendă în momentul în care se invocă o excepţie de neconstituţionalitate.

Asta se observă şi în activitatea noastră pentru că a scăzut oarecum numărul de dosare. În anul acesta, într-o lună şi jumătate, mai puţin chiar de o lună şi jumătate pentru că instanţele au început să lucreze după 10 ianuarie, până astăzi s-au înregistrat 270 -280 de dosare.
Este un număr mai mic de dosare decât înainte de suspendare. Dar am observat că, deşi dosarele nu se mai suspendă, cel puţin în materie penală, inculpaţii sau avocaţii lor formulează excepţii de neconstituţionalitate la fiecare termen de judecată şi tot se ajunge la o tergiversare a soluţionării cauzelor.

Citeste si:  ÎCCJ a respins recursul avocaţilor din dosarul lui Radu Mazăre

Aceasta este o metodă până la urmă folosită de avocaţi. Avocaţii folosesc orice mijloc legal pentru a-şi apăra clienţii, acesta este rolul lor. Sigur că judecătorul are la dispoziţie şi el mijloace legale de a împiedica abuzurile şi tergiversările. O face sau nu o face în funcţie de interese sau, eu ştiu, de alte situaţii.

Puteţi să spuneţi care este procentul, cu cât s-a diminuat numărul de dosare înregistrate după această lege?

Augustin Zegrean: În aceeaşi perioadă a anului 2010, în primele două luni am avut cam 600 de dosare înregistrate. Comparativ, numărul a scăzut cam la jumătate. Însă nu consider încă relevantă această statistică pentru că perioada este foarte scurtă. Pe la jumătatea anului vom putea şti mai exact.
Un efect este sigur în ceea ce îi priveşte pe cei care invocau aceste excepţii doar pentru a tergiversa judecarea cauzelor şi care au fost descurajaţi de această modificare legislativă. Dar sigur numărul de dosare înregistrate la Curte va scădea, cu toate că nu aglomerarea instanţei de contencios constituţional încurca justiţia.

Am asistat la şedinţele CCR şi am observat că foarte mulţi dintre cei care invocă aceste excepţii vin şi susţin cu totul altceva decât excepţia ridicată. Nu cunosc rolul Curţii ?

Augustin Zegrean: Desigur, o persoană care asistă la şedinţa publică şi este familiarizată oarecum cu noţiunile dreptului constituţional îşi dă seama de lucrul acesta şi anume că foarte mulţi vin la noi şi ne povestesc despre cum au decurs lucrurile în dosarul instanţei de fond sau diferite stări de fapt. Asta, pe de o parte, pentru că nu au cunoştinţe juridice şi nu înţeleg rolul CCR.

Pe de altă parte, faptul că până acum se adresau Curţii în general cu scopul de a tergiversa, cum s-a spus, nu erau foarte interesaţi să-şi motiveze excepţiile ridicate. Însă aceste împrejurări nu împietează asupra corectitudinii cu care se soluţionează dosarele. Noi avem oameni de specialitate. Dosarul este verificat sub toate aspectele de constituţionalitate.

Legea criticată ca fiind neconstituţională este verificată, se întocmeşte un raport, se solicită un punct de vedere de la Camera Deputaţilor, Senat, Avocatul Poporului, Guvern, deci foarte mulţi specialişti lucrează într-un dosar când se invocă o excepţie de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe.
Toţi aceşti oameni se pun în mişcare, studiază criticile formulate şi nu neapărat din perspectiva acelui justiţiabil care se adresează Curţii, ci din perspectiva dreptului constituţional în general.

Care este procentul de admisibilitate al acestor cereri ?

Augustin Zegrean: Da, s-a făcut şi o astfel de statistică. Peste 90 % din sesizări sunt respinse, deci procentul de admitere este undeva sub 10%, dar acesta nu este un procent mic, este un procent mare de admitere întrucât, ca efect al unei decizii de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate, legea se pune de-o parte, iar Parlamentul sau Guvernul, după caz, este obligat să pună de acord legea cu decizia Curţii şi cu Constituţia.

Admiterea excepţiilor nu trebuie să fie regula, pentru că o astfel de situaţie poate avea consecinţe dramatice. Sunt cazuri când o excepţie este invocată la câţiva ani după apariţia legii şi, în urma controlului de constituţionalitate, legea să fie declarată neconstituţională. În tot acest timp, în temeiul acelei legi s-au născut, modificat şi consumat nenumărate raporturi juridice.
Pentru tot acest interval a operat prezumţia de constituţionalitate a legii. Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea legii are efect numai pentru viitor, întrucât interesul general este acela de a face să triumfe Constituţia. Acesta este motivul care ne obligă să judecăm cu mare responsabilitate o astfel de sesizare.

Credeţi că pentru diminuarea acestor situaţii ar trebui cumva întărit rolul altor instituţii care avizează actele normative?

Augustin Zegrean: Sigur, drumul parcurs de o idee până a ajunge lege este foarte lung şi foarte complicat. Sunt foarte mulţi care verifică. Eu am fost şi parlamentar şi am avut şi iniţiative legislative. De la ideea pe care o are cel care are iniţiativa şi până când acestă idee ajunge lege, drumul este lung şi foarte multe persoane verifică şi certifică acestă idee sau punerea ei în text de lege.

Cea mai importantă instituţie implicată este Parlamentul, pentru că iniţiativa este supusă dezbaterii parlamentare. Dar, înainte de aceasta, proiectul de lege este verificat de Consiliul Legislativ, este pus în dezbatere publică obligatoriu timp de 30 de zile sau mai mult chiar.
Deci, sunt foarte mulţi specialişti care lucrează la un act până când acesta devine lege. De aceea este greu să spui că este „legea Popescu” sau „Ionescu” – cum mai încearcă unii să şi le însuşească, să şi le atribuie.

Citeste si:  Băncile nu mai sunt obligate să recalculeze dobânzile!

Sigur şi CCR are rolul acesta de a verifica legile înainte de promulgarea lor, dar noi nu putem să verificăm din oficiu. Sunt ţări în care legile organice cel puţin, de exemplu în Franţa, sunt verificate obligatoriu de Curtea Constituţională înainte de promulgare. La noi nu este reglementată această atribuţie a Curţii. Prin urmare, numai la sesizarea celor abilitaţi, Curtea se pronunţă înainte de promulgarea legii, şi în cazul în care consideră că legea în ansamblul ei sau un articol sau mai multe articole din lege sunt neconstituţionale, trimite legea înapoi la Parlament în vederea punerii sale în acord cu decizia Curţii şi cu Constituţia.

De cele mai multe ori, Parlamentul face acest lucru, dar sunt şi situaţii când legiuitorul abandonează legea şi atunci lucrurile stau un pic mai rău pentru că domeniul respectiv rămâne nereglementat.

Am observat că, în ultimii doi ani, pe acest control anterior promulgării sau chiar şi posterior în cazul unor ordonanţe au fost multe acte normative declarate neconstituţionale de CCR. Chiar au fost cazuri în care aţi judecat un text care anterior fusese declarat neconstituţional şi practic copiat textul şi chiar aţi taxat în motivările dumneavoastră acest lucru.
De ce se întâmplă astfel de situaţii? Unde greşeşte Executivul sau Legislativul? Aţi şi dat un comunicat acum doi, trei ani în care avertizaţi Parlamentul.

Augustin Zegrean: Da, îmi amintesc că a fost un astfel de comunicat şi a fost primit cu mare adversitate de conducerea parlamentului din acea vreme. S-a atras atenţia Curţii să stea la locul ei şi să nu ceară Parlamentului ce să facă. Este rău când instituţiile statului nu colaborează într-un mod loial.
Curtea a făcut atunci cu toată buna credinţă acea sesizare pentru că aşa cum aţi sesizat şi cum spuneam mai devreme sunt situaţii în care Parlamentul fie că uită, fie că nu are timp, fie că nimeni de acolo nu se ocupă de această problemă şi, prin urmare, nu se mai face această punere de acord a legii cu decizia Curţii şi cu Constituţia.

Au fost şi situaţii când, ca urmare a deciziei Curţii, Parlamentul a făcut modificări pe proiectul de lege iniţial dar s-au preluat şi texte declarate neconstituţionale. De ce se întâmplă aşa, asta nu pot eu să vă spun. Ar trebui să-i întrebaţi pe ei şi poate aţi face bine să-i întrebaţi pentru că în această manieră le-aţi atrage atenţia asupra acestor aspecte.

Vi se pare oportună măsura care există în Franţa ca judecătorii Curţii Constituţionale să se pronunţe înainte ca orice lege să fie promulgată?

Augustin Zegrean: Da, mie mi se pare utilă acea măsură, dar nu pot eu să sugerez Parlamentului acest lucru pentru că şi aşa ni se spune că ne arogăm drepturi sau puteri care nu ne-ar aparţine. Şi, în această perioadă, chiar se vorbeşte foarte mult că puterile Curţii ar fi prea mari, dar tot în această perioadă în care se vorbeşte despre asta Parlamentul ne-a modificat legea de organizare şi funcţionare şi ne-a mai dat o atribuţie, acea de a verifica hotărârile Parlamentului din punct de vedere constituţional.

Şi când am făcut această primă verificare, este vorba de hotărârea de validare de către Senat a CSM, s-au mirat foarte tare o parte dintre parlamentari, întrucât nici nu ştiau că noi putem să facem aşa ceva. Unii chiar susţin şi acum că ne-am depăşit atribuţiile pronunţând acea decizie, care este o decizie pronunţată în temeiul legii.
Deci, legea ne obligă ca, dacă suntem sesizaţi de cei îndreptăţiţi, să ne pronunţăm cu privire la constituţionalitatea hotărârilor Plenului Camerei Deputaţilor, al Senatului sau al celor două Camere reunite, în funcţie de situaţie. Deci, nu noi ne stabilim atribuţii, atribuţiile ni le dă legea, iar legea nu o facem noi.

Vi se par numeroase competenţele Curţii? Mai ales că la ultima revizuire a Constituţiei acestea au fost sporite oarecum, respectiv v-au pus să judecaţi conflictele politice.

Augustin Zegrean : Eu am fost şi în comisia care a redactat prima Constituţie în anul 1991 şi de atunci au apărut situaţii noi care s-au impus a fi reglementate. Nu întâmplător şi acum s-a modificat legea noastră şi s-a introdus această atribuţie în plus de a verifica hotărârile Parlamentului. Cei care au făcut-o au simţit nevoia unui control al acestor hotărâri. Deci aici viaţa vine şi-ţi dictează până la urmă, nu o faci pentru că vrei să o faci.

Nu stabileşti atribuţii Curţii sau unei alte instituţii până când nu sunt situaţii care necesită o rezolvare. Deci şi această atribuţie privind soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională a fost introdusă în 2003 în Constituţie tocmai pentru că au apărut situaţii în care instituţiile fundamentale ale statului au ajuns în conflict şi cineva trebuia să rezolve acest conflict.

Citeste si:  Tăriceanu se consideră nevinovat în contractul cu Sterling

S-a apreciat că singura autoritate care poate să facă asta este Curtea Constituţională şi cred că este corectă această abordare. De aceea vă spun că şi cea cu verificarea legilor înainte de promulgare mi s-ar părea corectă, ar fi utilă. Nu înseamnă că, prin efectuarea controlului a priori al legii, am îndepărta toate problemele de neconstituţionalitate.

Noi verificăm legile exclusiv la sesizare astfel că, după realizarea controlului se mai întâmplă să apară aspecte care nu au fost reţinute ca fiind neconstituţionale de Curte, dar care sunt sesizate de justiţiabili în cadrul proceselor, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. În momentul soluţionării excepţiei, acceptăm că am greşit atunci când am pronunţat o decizie de constituţionalitate.
Şi după ani de zile, un an, doi, trei, zece constatăm că este o problemă de neconstituţionalitate în unele cazuri. Deci, dreptul este în permanentă mişcare, dreptul nu stă. Este teoria dreptului viu. Dreptul niciodată nu va merge înaintea societăţii, societatea merge înainte şi are nevoie de soluţii noi.

Ca instituţie care judecaţi aceste conflicte între puterile statului credeţi totuşi că poate ar trebui modificată Constituţia, pentru a reglementa mai clar raporturile dintre aceste puteri?

Augustin Zegrean: În opinia mea, sunt foarte clar delimitate în Constituţie raporturile dintre instituţiile statului şi cred că noi am dat dovadă de fiecare dată de înţelepciune în adoptarea acestor soluţii în dosarele privind soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională. Dacă altora nu li se par clar delimitate aceste atribuţii, sigur că pot propune modificarea Constituţiei.

În toată perioada şi activitatea Curţii nu au lipsit acuzaţiile politice şi faptul că se exercită presiuni asupra judecătorilor. De foarte multe ori au fost direct acuzaţi că iau decizii politice. Cum răspundeţi?

Augustin Zegrean: Înainte de a fi judecător la Curte şi eu credeam lucrul acesta. Dar, după ce am dobândit această calitate, am constatat că nu există niciun fel de presiune şi asta pot să o spun ferm. Sigur că cei care ne critică nu mă vor crede nici acum. Nu am simţit niciodată niciun fel de presiune din partea nimănui. Nimeni nu vine să ne spună cum să judecăm.

Nici nu e posibil când ai 10.000 de dosare, poate să stea cineva lângă noi să ne spună de fiecare dată soluţia. Sigur că nu la asta vă referiţi. Vă referiţi la situaţii în care am fost criticaţi pentru soluţia adoptată în unele dosare cu impact. Nu a fost o soluţie politică niciodată.
Nu am fost în situaţia de a adopta soluţii politice, chiar dacă situaţiile pe care le judecam aveau legătură cu politica, dar dacă politicienii nu pot să-şi rezolve problemele şi apelează la judecata Curţii Constitţionale, sigur că trebuie să şi respecte deciziile pe care aceasta le adoptă.

Dar pot să fie liniştiţi, nu am simţit vreodată că suntem presaţi să dăm o decizie. Sigur, uneori sunt nemulţumiţi unii, alteori sunt nemulţumiţi alţii. Or, ce să înţeleg de aici? Că odată fac presiuni unii, altă dată fac presiuni alţii? Dacă ştie cineva asta, să vină să dea cu piatra.

Au fost cazuri, de exemplu, atunci cu legea pensiilor, când v-au acuzat că aţi luat o soluţie în avantajul dumneavoastră, adică a judecătorilor CCR, pentru că nu aţi permis eliminarea pensiei magistraţilor.

Augustin Zegrean: Nu pensia neapărat, ci recalcularea pensiei magistraţilor nu a fost acceptată de Curte. Noi am motivat atunci de ce am adoptat această decizie şi nu revin asupra motivării. Esenţa a fost că dreptul la pensie al magistraţilor face parte din statutul constituţional al magistratului.

Credeţi că ar trebui schimbată modalitatea de numire a judecătorilor CCR, mai ales după atâtea controverse?

Augustin Zegrean: Eu nu cred că ar trebui schimbat sistemul. Sigur, se pot imagina diverse sisteme de numire a judecătorilor. Dar motivul pentru care s-ar dori aici la noi schimbarea sistemului de numire a judecătorilor este cel invocat în presă, şi anume faptul că judecătorii sunt numiţi politic. Am să dau de câte ori este nevoie exemplul din Germania, care are probabil cea mai prestigioasă Curte Constituţională din lume, în sensul că este foarte ascultată şi foarte respectată.

În această Curte, judecătorii sunt numiţi de Parlament, sunt numiţi politic, pot face parte din partide politice chiar şi în perioada când sunt judecători şi de regulă se respectă structura politică a Parlamentului. Deci, nu cred că schimbarea sistemului de numire a judecătorilor ar schimba ceva din această perspectivă. Sigur este bine ca judecătorii instanţei constituţionale să nu fi făcut parte din partide politice, dar vor fi numiţi de cine? Tot de Parlament, care este alcătuit din politicieni.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close