Mediterana, un mare cimitir în aer liber: sute de refugiaţi înecaţi

Marea Mediterană a ajuns un mare cimitir în aer liber, în care imigranţii nord-africani sunt „victime ale frontierei”, notează revista italiană L’Espresso.

Odată cu luarea cu asalt în masă a mii de refugiaţi a insulei italiene Lampedusa din Marea Mediterană, cei mai norocoşi, aproximativ 4.000 în 4 zile, au reuşit să ajungă cu bine la mal. Alţii au avut aceeaşi soartă cu miile de bărbaţi şi femei care de-a lungul anilor s-au înecat în încercarea de a ajunge în Europa pe mare.

Ultimii şi-au pierdut viaţa pe 12 februarie, atunci când o ambarcaţiune plină cu imigranţi s-a scufundat în apele din largul Girgis, în Tunisia, incident în urma căruia un tânăr s-a înecat iar altul a fost dat dispărut, şi pe 13 februarie, când, după o coliziune cu o motovedetă de patrulare tunisiană, o ambarcaţiune s-a scufundat provocând moartea a 29 de persoane.

Şi ei sunt „victime ale frontierei” şi li se adaugă celor care de-a lungul anilor au transformat Mediterana într-un mare cimitir în aer liber. Cele mai rele naufragii au fost înregistrate în Canalul Siciliei, în special în apele teritoriale libiene. S-a crezut că marea a fost cea care a păstrat cele mai multe cadavre. Cu toate acestea, datorită contribuţiei unor numeroşi martori, a reieşit un alt adevăr, pe care guvernul colonelului Muammar Gaddafi a încercat să-l ascundă.

Citeste si:  După atacul terorist din Domodedovo, “prigonirea” străinilor se va amplifica în Rusia

Din cauza curenţilor, multe corpuri sunt aruncate pe plaje libiene. În ultimii zece ani au fost recuperate circa 1.500, dintre care cel puţin 500 au fost înmormântate într-un cimitir musulman din Tripoli, cunoscut sub numele istoric de „Hammangi” iar circa 800 sunt încă în aşteptarea recunoaşterii la morgă.
Această afacere a fost ţinută secretă de către un regim care refuză să recunoască prezenţa refugiaţilor în ţară şi care susţine că există doar imigranţi ilegali. Recent, a fost aprobată o lege pentru a pedepsi traficul cu imigranţi, dar care nu le acordă acestora nicio protecţie.

La Hammangi, între zona italiană şi cea anglo-saxonă, pe o fâşie de pământ a nimănui, gestionată de „shabia” (organ administrativ), guvernul libian îi duce pe unii dintre africanii găsiţi morţi în deşert – „în total în jur de 1.500 pe an”, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) – precum şi corpurile imigranţilor africani clandestini aruncaţi de valuri pe plaje.

Citeste si:  Insulina, o pistă promiţătoare în lupta împotriva maladiei Alzheimer

Este vorba în cea mai mare parte de cadavre găsite în zona Tripoli, în zonele Janzur, Gargaresch, Suk Juma, Abuslim şi Taruna, judecând după ceea se poate citi pe pietrele de mormânt. „Când sunt îngropate, este prezent întotdeauna un funcţionar de la Procuratură, care participă la ceremonie având documente precum certificatul de deces şi de înmormântare”, spune un angajat al administraţiei.

„Totul este înregistrat, locul şi data găsirii cadavrului, motivul presupus al morţii, timpul cât a stat la morgă şi data înhumării”, a confirmat Bruno Dalmasso, un italian stabilit în Libia, care s-a ocupat de recalificarea secţiunii italiene din Hammangi.
Un poliţist de la oficiul pentru relaţii externe, care a solicitat anonimatul, a confirmat procedura şi a subliniat că „totul se face pe cheltuiala guvernului libian”. „Corpurile sunt îngropate la Hammangi deoarece se presupune că aceste persoane sunt de altă religie: catolică, ortodoxă, anglicană.

Cei de religie neislamică nu pot fi îngropaţi alături de musulmani, astfel că, pentru a înţelege apartenenţa religioasă se examinează circumcizia”, a spus poliţistul.
„Sunt toţi fără acte”, a explicat un alt oficial guvernamental, detaşat anterior pe lângă Morga de la „Tripoli Medical Center”. „Au cu ei doar câteva fotografii de paşaport în eventualitatea că şi-ar putea reglementa situaţia. Morga este atât de plină de cadavre că nu există loc pentru morţii noştri.

Citeste si:  Şobolani care depistează mine, în Mozambic

Prin lege, trebuie să îi ţinem aproximativ trei ani în frigider pentru a face posibile eventuale recunoaşteri”, a afirmat oficialul. Spectacolul descris de el este terifiant. „Corpurile respinse de mare sunt mâncate de peşti. Am văzut unele fără picioare, altele fără faţă, unul avea jumătate din corp, un altul membrele inferioare curăţate de carne”.

În 2007, o călugăriţă de la Biserica San Francesco din Dahar, a intrat în Morga de la „Tripoli Medical Center” pentru a însoţi o imigrantă clandestină care îşi căuta soţul. Ea îşi aminteşte: „Nu am putut dormi o săptămână. Corpurile erau peste tot iar marea le-a umflat şi desfigurat. Erau acolo de cel puţin doi ani”.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata