Băncile trebuie să controleze mai strict şefii de stat şi „persoanele expuse politic”

Lumea întârzie să conştientizeze pagubele produse de un sistem financiar care le permite şefilor de stat corupţi să ascundă prada în bănci străine respectabile.

Poate că băncile nu se află sub o presiune suficientă pentru a pune în aplicare standardele existente în mod adecvat, dar acesta nu este un motiv pentru a atenua procesul, este de părere Anthea Lawson, şefa campaniei privind cleptocraţia a ONG-ului internaţional Global Witness, semnatara articolului publicat de Financial Times în ediţia de miercuri.

Solicitările făcute miercuri privind confiscarea bunurilor familiei Gaddafi au venit mult prea târziu pentru libienii aflaţi acum pe străzi şi care suferă brutalitatea regimului.
Săptămâna trecută s-a asistat la un demers similar pentru a localiza conturi substanţiale deţinute de Hosni Mubarak în bănci străine. Elveţia a îngheţat conturile fostului lider egiptean iar Vince Cable, ministrul britanic pentru afaceri, i-a cerut guvernului său să urmeze exemplul.

Potrivit relatărilor, Mubarak a fost capabil să-şi transfere banii către state din Golf prietene, chiar atunci când protestatarii au cerut demisia lui în Piaţa Tahrir. Elveţia a îngheţat, de asemenea, conturile fostului preşedinte tunisian Zein Al-Abidine Ben Ali, cum a făcut şi UE.
Franţa a deschis o anchetă privind conturi legate de Ben Ali. Discuţia s-a focalizat până acum pe modul în care aceşti bani ar putea fi returnaţi ţărilor de provenienţă, pentru ca oamenii de rând să beneficieze de ei şi pentru a promova dezvoltarea economică.

Dar adevărata intrebare este, ce căutau banii în bănci din Franţa şi Elveţia, în primul rând? Dacă există suficiente dovezi de corupţie pentru a îngheţa fondurile lui Mubarak sau Ben Ali acum că aceştia au fost îndepărtaţi de la putere, de ce nu a fost suficient de evident acest lucru atunci când au fost acceptaţi aceşti bani? Legile anti-spălare de bani sunt concepute pentru a identifica banii criminali ce intră în sistemul financiar, fie din corupţie, crimă organizată sau terorism.

Băncile sunt obligate să-şi cerceteze clienţii, să-i identifice pe cei care sunt înalţi oficiali sau membri ai familiilor acestora şi asociaţi – „persoane expuse politic” sau PEP în jargon – şi să-i supună unor controale mai severe. Se presupune că cei care au potenţial acces la fondurile de stat prezintă un risc mai mare.
Banii îngheţaţi ai lui Mubarak şi Ben Ali au ajuns în bănci europene despre care se presupune că ar fi trebuit să efectueze astfel de controale. Ce întrebări pun aceste bănci despre banii pe care-i acceptă? Se asigură oare că au fost câştigaţi în mod legitim.

Unul dintre rapoartele recente ale „Global Witness” arată modul în care fonduri corupte nigeriene, deturnate de doi foşti guvernatori ai acestui stat, a fost păstrate în conturi bancare la Londra, la HSBC, Barclays, NatWest, RBS şi UBS. Acest lucru se întâmpla între 2001 şi 2005, la câţiva ani după scandalul Abacha, când a devenit clar că 1,3 miliarde de dolari din fondurile fostului dictator nigerian au venit prin 23 de bănci din Londra. „Financial Services Authority” a mustrat în privat băncile implicate în cazul Abacha, deşi nu au existat declaraţii publice.

Nu este evident nici că s-ar fi întreprins vreo acţiune în cazul guvernatorilor. Această abordare discretă a fost tot atât de inutilă pentru standardele spălării de bani, pe cât a fost pentru adoptarea unor reglementări de precauţie. În cazurile examinate de Global Witness, fondurile au fost ulterior returnate Nigeriei.
Dar răul a fost comis atunci când banii au fost deturnaţi de la utilizarea publică pentru care erau destinaţi. Dacă băncile nu ar fi dispuse să accepte fonduri jefuite, corupţia nu ar fi posibilă la o asemenea scară.

Acum este momentul potrivit să se abordeze acest subiect. La Paris, săptămâna aceasta, are loc reuniunea puţin cunoscutei dar influentei OECD, care stabileşte standardul global al luptei împotriva spălării de bani. Mai bine cunoscut în ultimii ani pentru faptul că a pus pe lista neagră centre financiare cum ar fi Sao Tome şi Príncipe, Turkmenistanul şi Iranul, ca răspuns la presiunea G¬20, Financial Action Task Force (FATF) are în vedere modificări ale regulilor.

Unele dintre propuneri sunt excelente, în opinia semnatarei articolului, cum ar fi asigurarea că cei care fac evaziune fiscală precum şi cei care îi consiliază şi le adăpostesc în bănci banii pot fi urmăriţi penal pentru spălare de bani. Dar FATF intenţionează să scoată oficiali şi PEP de pe lista celor care fac obiectul unor verificări suplimentare ale băncilor.
A proceda în acest fel înseamnă a înţelege greşit mita. Conducătorii corupţi nu distribuie pur şi simplu bani unor membri de familie şi acoliţi pentru a-i ajuta să-i spele. Acest lucru este parte din mijloacele lor de a rămâne la putere.

Loading...
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.