Haosul din Libia: Atunci când resursele energetice cântăresc mai greu decât principiile morale

Politica mondială abundă în standarde duble şi chiar triple, însă cazul libian se evidenţiază chiar şi pe acest fond. În această ţară a existat timp de 40 de ani un regim dictatorial represiv, care a recunoscut el însuşi că organizase acţiuni teroriste şi elaborase arme de distrugere în masă eludând toate regulile internaţionale.

Cu toate acestea, spre deosebire de Irak, Libia nu a devenit ţinta unei intervenţii militare, iar în anii 2000 s-a transformat chiar într-un ‘participant onorabil’ al comunităţii internaţionale. Bogăţiile energetice ale ţării, situate în apropierea pieţei europene, au cântărit mai greu decât toate celelalte raţiuni – morale sau politice, subliniază cotidianul rus Gazeta.

Istoria regimului Gaddafi nu s-a încheiat încă, chiar dacă, după toate probabilităţile, liderul libian este condamnat. Cu regimul lui Gaddafi nu se aseamănă nici cel al lui Saddam Hussein, nici cel al ayatollahilor iranieni; poate doar regimul nord-coreean s-ar apropia un pic. La plecare, Gaddafi este capabil să ‘trântească uşa’, având în acest sens un asortiment destul de larg: de la distrugerea capacităţilor petroliere şi de transport, până la provocarea ‘haosului total’, care să-i oblige pe libieni să fugă în ţări străine şi pe malul celălalt al Mării Mediterane.

Cel de-al doilea aspect îi va speria pe europeni mai mult chiar decât sistarea livrărilor de combustibili: ţările din sudul Europei sunt şi aşa îngrijorate de un nou aflux de anvergură. De altfel, pentru aceasta nici nu este necesară reaua voinţă a ‘colonelului disperať: destrămarea Libiei, absolut posibilă în cazul prăbuşirii regimului său, va fi asigurată de masele de refugiaţi. Ţinând cont de amplificarea atitudinilor anti-imigraţioniste din întreaga Europă, niciuna dintre forţele politice de bază nu are nevoie de aşa ceva, subliniază cotidianul rus.

În condiţiile în care este în mod clar timpul să se pună la cale o intervenţie adevărată, măsurile luate în calcul de Uniunea Europeană (UE) şi SUA sunt greu de considerat unele serioase:
interzicerea intrării pe teritoriile european şi american pentru reprezentanţii clanului Gaddafi, îngheţarea activelor acestora, implementarea de sancţiuni economice la adresa Tripoli (această din urmă măsură va stârni ample polemici) – toate acestea pot fi operate în cazul Republicii Belarus, de exemplu, însă pe fondul evenimentelor din Libia asemenea ameninţări nu mai impresionează pe nimeni.

Cu toate acestea, alte măsuri nici nu se preconizează. Potrivit Gazeta, marile puteri sunt dezorientate de cele ce se întâmplă în Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu (OM). Se distruge întregul sistem de relaţii: echitabile şi nu prea, eficiente sau nu prea, cele pe care timp de decenii (încă din timpul colonizării de la mijlocul secolului trecut) se construia politica în această parte a lumii. Afacerile cinice care se încheiau cu Libia erau parte integrală a acestui sistem.

Destrămarea Uniunii Sovietice şi transformările fundamentale care au recroit Europa, Asia de Est şi America Latină ocoliseră în mod miraculos OM. Desigur, cataclismele – ample războaie, escaladarea terorismului şi islamismului – nu au ocolit nici această regiune, însă carcasa politică nu s-a prea schimbat. În pofida apelurilor la reforme şi transformări, care s-au făcut auzite de la începutul anilor 2000, actuala explozie i-a luat pe toţi prin surprindere.

În afară de aceasta, trezirea energiei democratice capătă, de la ţară la ţară, forme din ce în ce mai radicale şi ameninţă cu urmări din ce în ce mai grave. Demult neputinţa marilor puteri în faţa stihiei geopolitice nu s-a manifestat atât de evident, iar evenimentele ulterioare nu au fost atât de imprevizibile. Este clar doar că, după cum declara un diplomat britanic, aceste evenimente ‘pot face viaţa extrem de neplăcută’.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.