Japonia are forţa de a ridica economia

„Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă” – filosoful Ludwig Wittgenstein punea aceste limite exprimării noastre, aminteşte editorialistul Martin Wolf, unul dintre cei mai influenţi experţi economici de la Financial Times.

Despre durerea şi angoasa fiinţelor umane lovite de forţele naturii, Wolf şi-a propus să nu scrie. Dar rămâne necesitatea de a evalua consecinţele catastrofei asupra Japoniei şi restului lumii. Dacă există o civilizaţie asigurată împotriva unor astfel de tragedii, aceasta este Japonia. Populaţia ei va reuşi să o înfrunte. O întrebare mai dificilă este dacă din tragedie poate apărea ceva mai pozitiv. Politicienii niponi certăreţi sunt puşi la încercare, scrie Wolf în ediţia de miercuri a FT.

Vor reuşi să întărească sentimentul de unitate naţională pentru a scoate ţara din depresia economică din ultimii 20 de ani? Care vor fi consecintele economice ale unei calamităţi de asemenea proporţii? Cele directe sunt distrugerea bogăţiei şi instabilitatea economică. De o relevanţă deosebită va fi efectul asupra industriei nucleare globale şi viitorului ei. În plus, pierderile trebuie împărţite între persoanele direct afectate şi asiguratori, privaţi şi publici.

Apoi va urma valul reconstrucţiei, care va redistribui cheltuielile iar într-o perioadă de stagnare economică va contribui probabil şi la creştere. Impactul asupra cheltuielilor, la rândul sau, va influenţa poziţiile politice, monetare şi fiscale ale ţării şi balanţa externă. Toate acestea sunt clare calitativ. Este mult mai dificil să faci previziuni cantitative rezonabile şi din cauza crizei nucleare în curs.
În felul său meticulos, Goldman Sachs a estimat costul total al pagubelor la nivelul clădirilor şi structurilor productive la circa 16 mii de miliarde de yeni (198 miliarde de dolari).

Ar corespunde la circa de 1,6 ori distrugerile provocate în 1995 de cutremurul din Hanshin, care a devastat Kobe. Dacă estimarea se dovedeşte corectă, costul ar echivala cu 4% din PIB şi mai puţin de 1% din avuţia naţională. Cu toate acestea, piaţa bursieră niponă a pierdut 610 miliarde de dolari de vineri, 12% din PIB -, probabil, o reacţie excesivă, crede Wolf.
Perturbarea economică va fi mai gravă de data aceasta decât în 1995, aceasta şi din cauza întreruperilor de energie electrică. Multe vor depinde de cât de mult vor dura aceste întreruperi.

Citeste si:  Ar putea deveni Tony Blair primul preşedinte al UE?

Dacă vor continua până la sfârşitul lunii aprilie, susţine Goldman Sachs, unui declin al PIB real în trimestrul al doilea îi va urma o recuperare în al treilea trimestru. Dacă vor continua pe toată durata lui 2011, este de aşteptat o contracţie a PIB pe întregul an. În pofida acestui lucru, pare extrem de improbabil ca efectul să fie de acelaşi ordin de mărime precum cel din criza economică mondială. Aceasta a făcut ca PIB-ul Japoniei să scadă cu 10% între primul trimestru al lui 2008 şi primul trimestru al lui 2009, scăderea cea mai puternică dintre ţările din G-7.

Efectul noii traume va fi cu siguranţă mai mic, este de părere Wolf. Lovitura dată asiguratorilor va fi însă puternică. Primele estimări ale pagubelor merg de la 10 miliarde de dolari la peste 60 de miliarde. Este vorba de estimări în creştere constantă din momentul cutremurului.
Ne-am putea afla în faţa celui mai costisitor dezastru din istorie, spune Wolf. El vine, în plus, după două cutremure mari în Noua Zeelandă şi după inundaţii în Australia. Industria mondială a asigurărilor va fi pusă la grea încercare.

Dar ultima resursă a companiilor de asigurări sunt guvernele. Aşa va fi şi în Japonia, explică analistul. Şi industria bancară va suferi pierderi. Din cifrele disponibile, reiese însă că nu ar trebui să fie prea greu de suportat. Cheltuielile fiscale legate de cutremurul din Hanshin au fost de 5,200 miliarde de yeni (64 miliarde de dolari), în 5 ani.
Dacă costul public al actualului cutremur ar fi de 1,6 ori mai mare decât cel precedent, în total s-ar ajunge la circa 100 miliarde dolari, echivalentul a 2% din PIB-ul anual, cu o medie anuală de 0,4% din PIB, pe o perioada de 5 ani.

Citeste si:  Grupul ALDE condamnă dur iniţiativa PVV de a lansa un website cu accente xenofobe

Va exista un impact şi asupra veniturilor fiscale. Este însă prea devreme să se facă estimări fiabile pe o perioadă atât de lungă. În orice caz, este vorba de cifre prea modeste pentru a avea consecinţe semnificative asupra solvabilităţii fiscale.
OECD prevede că pasivele financiare brute vor fi de 204% din PIB la sfârşitul anului 2011, iar pasivele financiare nete de 120%. Deficitul fiscal este estimat la 7,5% din PIB în acest an. Faţă de aceste cifre, costurile estimate pentru reconstrucţia după cutremur par o bagatelă, în opinia analistului.

În plus, impactul pe termen scurt al unei creşteri bruşte a cheltuielilor ar trebui să fie pozitiv. În primul trimestru al acestui an, PIB-ul a fost cu 4% mai mic decât cel din primul trimestru al lui 2008. Există un spaţiu amplu pentru o creştere a cererii şi o creştere a producţiei.
Unii se întreabă dacă guvernul nipon îşi poate permite cheltuieli ulterioare. Ei trebuie liniştiţi: Japonia poate plăti şi fără îndoială că va plăti aceste sume relativ modeste. Sectorul privat nipon are un excedent economic suficient de mare pentru a acoperi deficitul public şi a exporta capital substanţial în străinătate.

În general, Japonia este cel mai mare creditor mondial, cu active externe nete ce sunt echivalentul a 60% din PIB. În sinteză, activele sectorului privat nipon depăşesc pasivele sectorului public. Prin datoria publică, japonezii datorează bani lor înşişi. La un moment dat, această datorie se va transforma în impozitare, declarată sau acoperită (acesta din urmă prin inflaţie şi reducerile valorii datoriei guvernului japonez).

Citeste si:  Olanda, în avangarda muncii part-time

Din moment ce veniturile guvernamentale constituie doar 33% din PIB, creşterea impozitelor nu ar trebui să fie atât de dificilă. Ideea că guvernul se află în faţa unei iminente crize economice i se pare lui Martin Wolf mai degrabă bizară.
Banca centrală are un rol important în asigurarea lichidităţilor, asa cum a făcut-o. Pe măsură ce capitalul japonez se întoarce acasă, yenul va creşte. Răspunsul autorităţilor ar trebui să fie acela de a încerca să-l menţină scăzut.

De mult timp este de părere Wolf că nu ar fi trebuit niciodată să se permită yenului să crească atât de mult. Urmând această cale cu fermitate s-ar fi oprit deflaţia.
Între timp, guvernul are oportunitatea de a reuni ţara în jurul unui program de reformă şi de reducere a cheltuielilor. Pivotul acestui program nu ar trebui să fie atât eforturile de creştere a productivităţii. Din 1990, producţia niponă a crescut la fel de mult ca în SUA.

O problemă mai mare pentru Japonia este excesul de economii pentru afaceri. O politică ce încurajează companiile să distribuie mult mai multe venituri ale acţionarilor ar fi de ajutor, în opinia analistului. Dacă acest lucru se va realiza, şi planurile de a reduce deficitul bugetar pe termen lung ar trebui să funcţioneze.
În adversitate îşi arată o ţară temperamentul. Fără îndoială că japonezii o vor face. Guvernanţilor le revine să se arate la înălţimea oamenilor. Dacă vor reuşi, atunci catastrofei i-ar putea urma o renaştere, conchide Wolf.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata