Ioan Paul al II-lea, un papă care a marcat sfârşitul secolului al XX-lea

0
Carismatic şi cu succes la mass-media, papa Ioan Paul al II-lea, beatificat duminică (1 mai 2011), a marcat sfârşitul secolului al XX-lea prin contribuţia sa la căderea comunismului, însă şi-a îndepărtat numeroşi credincioşi prin poziţiile conservatoare privind familia şi morala.

Orfan de mamă de la o vârstă mică şi crescut de un tată ofiţer de carieră, este marcat de copilăria fără o prezenţă feminină şi îşi va dedica întreaga viaţă Fecioarei Maria, model de mamă şi soţie.

Cap al Bisericii Catolice timp de peste 26 de ani, unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie, Ioan Paul al II-lea şi-a imprimat marca încă de la alegerea sa la 16 octombrie 1978. Karol Wojtyla, primul papă slav, avea atunci 58 de ani.

Extrem de repede, ‘papa polonez’ a înfruntat Curia Romană şi a favorizat contactul direct cu mulţimea, lăsându-se atins şi luând copii în braţe. Statul Vatican devine prea mic pentru el. Va merge în faţa credincioşilor, înmulţindu-şi călătoriile şi mediatizându-le.

Carisma sa este evidentă. Atrage mulţimi, inclusiv în ţări musulmane. Pasionat de teatru în tinereţe, el a conservat simţul publicului. În timp ce vorbea, fiecare avea sentimentul că papa i se adresează lui.

Succesul este imediat, în special în America Latină, unde presa l-a supranumit „globe-trotterul Evangheliei” sau „atletul lui Dumnezeu”. El a creat „zilele mondiale ale tineretului”, care adunau milioane de tineri.

Ioan Paul al II-lea avea o înălţime de 1,76 metri, însă fotografiile l-au transformat într-un gigant, iar imaginea a ţinut până la atentatul de la 13 mai 1981, când turcul Mehmet Ali Agca l-a rănit grav cu trei gloanţe.

Începutul decăderii sale fizice s-a petrecut în 1994. Boala Parkinson îi îngreuna deja munca.

Întreaga lume a urmărit lenta degradare a stării sale de sănătate, examinată de camerele de televiziune, până la moartea sa la 2 aprilie 2005 care a declanşat manifestaţii imense de devotament în Piaţa San Pietro.

Viaţa şi pontificatul său au coincis cu mari convulsii ale istoriei. Ioan Paul al II-lea a trăit al Doilea Război Mondial, a rezistat în faţa a două totalitarisme – nazismul şi stalinismul – şi a contribuit la victoria mişcării sindicaliste Solidaritatea în Polonia şi la căderea Zidului Berlinului, marcând prăbuşirea comunismului pe Bătrânul Continent. Marxismul, dar şi capitalismul sălbatic au fost caii săi de bătaie.

Om al lui Dumnezeu şi al păcii, angajamentele sale nu au fost toate încoronate de succes. El a asistat la scufundarea Balcanilor şi a Orientului Mijlociu în războaie. A fost nevoit să combată islamul extremist, sectele evanghelice şi terorismul religios. Nu a putut evita căderea Africii în conflicte precum cel din Rwanda şi nu a putut ajuta acest continent în lupa împotriva SIDA.

El este inclasabil, deoarece a apărut întotdeauna deschis problemelor lumii, dialogului cu islamul, cu iudaismul şi cu alte religii necreştine, a conservat o linie extrem de conservatoare în privinţa chestiunilor legate de familie şi morală.

Pentru o parte a opiniei publice, principala zonă de umbră rămâne condamnarea contraceptivelor şi a prezervativelor. Într-o lume în care SIDA făcea milioane de victime, acest lucra a creat un decalaj de neînţelegere şi a îndepărtat de biserică numeroşi catolici. Au apărut şi voci care îi reproşează lipsa de determinare şi transparenţă în faţa cazurilor de pedofilie comise în cadrul bisericii.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.