În Balcani, căutarea Occidentului este ghidată exclusiv de percepţii

0

Cine este Occidentul? Veţi auzi de multe ori această întrebare în Balcani, deşi nu este vorba de o chestiune geografică şi nu are nimic de-a face cu o direcţie sau alta, ci cu cine este mai bogat şi mai liber. Concurenţa eternă între naţiunile balcanice a condimentat acest subiect cu spiritul specific regiunii.

Chiar şi observatorii exteriori ratează doar arareori să observe această concurenţă, susţine o analiză postată joi pe site-ul Transitions Online /TOL/.

Înainte de 1989 românii urmăreau televiziunea bulgară. Cu toate acestea, în timp ce unii români au învăţat cuvinte în bulgară de la televizor, bulgarii din partea de vest a ţării au învăţat sârbo¬croata. Oamenii şi-au împins aptitudinile tehnice la maxim pentru a recepta emisiunile de la Belgrad şi, dacă era posibil, alte posturi de radio şi televiziune din fosta Iugoslavie.

În acest fel, telespectatorii bulgari au primit exact ceea ce le lipsea: un rock, un pop şi o cultură populară vibrantă, veşti de la lume, filme americane şi uneori scene erotice. Acesta a fost modul lor de a recunoaşte că cetăţenii iugoslavi se bucurau de un standard de viaţă mai ridicat.

Dacă ai fi întrebat cine era Occidentul pentru români sau ruşi, ei ar fi putut spune „Bulgaria”, însă dacă i-ai fi întrebat pe bulgari, ei ar fi răspuns Cehoslovacia, Germania de Est, şi în primul rând Iugoslavia.

Cu toate acestea, atunci când Milosevic a venit la putere, Iugoslavia s-a dizolvat, iar valul s-a schimbat, însă geografia politică a revenit la o formă în care, după ce războaiele iugoslave s-au terminat, toată lumea din Balcani a devenit mai mult sau mai puţin aliată cu toţi celalţi.

Totuşi nu există niciun punct final pentru concurenţa dintre statele din regiune şi pentru identificarea Occidentului de către fiecare. Să luăm, spre exemplu, integrarea Bulgariei şi României în structurile NATO şi UE, şi acum îm spaţiul Schengen. Ambele ţări s-au asociat la început, însă fiecare a pretins că a suferit din cauza celeilalte.

De asemenea, sârbii întreabă de ce salariile sunt mai mari şi standardele de viaţă mai bune în Bulgaria. Şi nu este vorba doar de Serbia şi Bulgaria. În prezent, după cum explică un jurnalist bosniac, Albania a devenit Occidentul pentru Bosnia-Heţegovina, un model în termeni de integrare europeană, de îndeplinire a criteriilor UE şi de construcţie de drumuri.

Albania este în prezent membră a NATO şi stat candidat la statutul de membru al UE, iar premierul său a declarat că va încerca să înveţe din experienţa Bulgariei. Prin urmare, Albania, care are geografic Marea Adriatică la vest, plănuieşte să se alăture Occidentului politic, cu ajutorul unui stat aflat mai la est, din Balcanii de Vest.
Există însă exemple care nu intră în tiparul descris mai sus.

Primul este atitudinea de care au dat dovadă toate naţiunile din fosta Iugoslavie, şi anume că ele sunt mai la Vest prin natura lor decât statele vecine, Bulgaria şi România. Al doilea exemplu este scepticismul faimos al bulgarilor cu privire la propriile realizări, iar al treilea – dezamăgirea resimţită de unele state balcanice cu privire la Occident.

Această dezamăgire este o problemă nouă. Occidentul a devenit tot mai suspect şi chiar urât în unele ţări balcanice: în Serbia, din cauza de amintirilor dureroase şi a greutăţilor de zi cu zi; în Bosnia, din cauza statutului său de cvasi-protectorat, iar în Croaţia, din cauza intrării întârziate în structurile UE. Deşi economic mai pregătită decât alte state, aderarea Croaţiei a fost amânată din motive politice.

Or, dacă această tendinţă continuă, scrie TOL, competiţia dintre statele balcanice ar trebui să găsească un sinonim pentru Occident. Pur şi simplu „mai bine” şi-ar face treaba.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.