Percepţia că evreii din România au fost oarecum în siguranţă trebuie reexaminată

0 5

Percepţia potrivit căreia evreii din România ar fi fost oarecum în siguranţă trebuie reexaminată, sunt de părere autorii de cărţi Yosef Govrin şi Shlomo Waldman, precum şi istoricul Bela Vago, se arată într-un articol publicat în ediţia de luni a ziarului israelian Ha’aretz.

Un punct de vedere destul de răspândit în Israel, până nu cu mult timp în urmă, era că în România nu a existat Holocaust. Aproximativ jumătate dintre evreii români au supravieţuit. A fost aliatul Germaniei mai puţin antisemit? – se întreabă sursa citată.

Yosef Govrin, originar din Cernăuţi, a fost ambasador în România, în anii 1980. Cu aproximativ 40 de ani înainte, în timpul celui de-al doilea război mondial, s-a aflat printre evreii deportaţi în Transnistria, unde zeci de mii de evrei români au fost ucişi. Transnistria, aflată în sudul Ucrainei, a fost pusă de germani sub controlul aliaţilor lor români, care i-au exilat pe evreii din nordul României acolo.

Cei mai mulţi nu s-au mai întors, nerezistând bătăilor, împuşcării, muncii grele, foamei, frigului şi tifosului exantematic.

În discuţiile cu Govrin, (autobiografia sa „În umbra distrugerii: Amintiri din Transnistria şi imigraţia ilegală spre Eretz Israel”), a reieşit o distincţie surprinzătoare. Întrebarea care se pune este: care naţiune, în afară de germani, a excelat privind antisemitismul criminal?

Soldaţi şi cetăţeni români s-au implicat personal în uciderea a zeci de mii de evrei, în opinia lui Govrin. „Populaţia românească catolică din Basarabia şi nordul Bucovinei a colaborat la distrugere.

Românii au comis crime în masă iar în 1941 au ucis aproximativ 100.000 de evrei, chiar înainte de deportarea lor în Transnistria”, a afirmat Govrin. El a subliniat că aceste crime au fost comise înainte de Conferinţa de la Wannsee şi de decizia naziştilor privind „Soluţia Finală”. În 1942, românii au decis să-i trimită pe toţi evreii din ţara lor în Polonia, de unde nu s-ar mai fi întors, dar conducătorul României, Ion Antonescu, a fost descurajat să facă acest lucru, după înfrângerea germano-română de la Stalingrad.

Cercetătoarea privind Holocaustul şi antisemitismul, Dina Porat, nu a dorit să considere antisemitismul criminal în cadrul ţărilor din Europa de Est, notează Ha’aretz. Singurul criteriu pentru o astfel de distincţie, spune ea, se află în diferenţierile germanilor înşişi.

Germanii aveau nevoie de gardieni în lagărele de concentrare, notează Porat, şi sus pe lista lor pentru aceste locuri de muncă s-au aflat ucraineni, lituanieni, letoni şi estonieni. Când s-a pus problema uciderii în masă a femeilor şi copiilor, a existat o ezitare iniţială printre germani.

„Belaruşii nu au fost criminali, astfel încât germanii au adus lituanieni pentru a ajuta la exterminarea comunităţii evreieşti locale. Românii şi ungurii se aflau mai jos pe listă comparativ cu ucrainenii şi lituanienii”, spune Porat.

Shlomo Waldman, 54 de ani, a doua generaţie de supravieţuitori ai Holocaustului, nu este istoric, dar a scris mult despre distrugerea evreilor români – „un studiu despre rădăcinile sale”.

Cartea sa, ”Nu-l vei găsi pe Dracula – Dosarul Iaşi, Holocaustul tuturor evreilor din România”, a fost publicată în urmă cu câteva luni de „Maarechet” Publishing House Kibbutz Dalia. Tatăl lui Waldman, Yosef, a supravieţuit pogromului din trenul monstruos, la 30 iunie 1941, din Iaşi, oraş care a avut o populaţie evreiască mare, scrie sursa citată. Autorii lui au fost soldaţi români şi cetăţeni care au avut sprijinul liderului ţării, mai adaugă Ha’aretz.

Waldman cere o schimbare în percepţia publică a Holocaustului în România, sau aşa cum spune el un act de acuzare, un memento al cruzimii poporului român, relevă Ha’aretz.

Viziunea sa reflectă convingerea că, pentru israelieni, „România nu a fost în Holocaust” pentru că jumătate din populaţia sa evreiască a supravieţuit războiului. Istoricul Bela Vago este de acord că există o măsură de distorsionare în viziunea israeliană predominantă.

„Există sentimentul că cel puţin în Yad Vashem este loc pentru corectarea descrierii Holocaustului evreilor români”, a afirmat Vago. Într-un rezumat foarte concis, istoricul spune că „România nu i-a predat pe evreii săi Germaniei naziste, dar a organizat pentru ei propriul Holocaust crud”.

Care a fost soarta evreilor din sudul României (în primul rând Bucureşti şi zonele înconjurătoare)? Vago a precizat: „Ei nu au fost deportaţi, exterminaţi sau trimişi în lagăre de concentrare”. Este posibil ca românii să nu-i fi ucis pe evreii români veterani, loiali, care au fost percepuţi ca parte a „Vechii Românii”, ci doar pe cei „periferici” a căror loialitate era în mod ostentativ discutabilă.

Cartea lui Shlomo Waldman pune sub semnul îndoielii şi această abordare şi se bazează pe pogromul teribilului tren al morţii. S-a întâmplat la Iaşi, considerat parte a „Vechii Românii.”

La sfârşitul lunii iunie 1941, mii de bărbaţi evrei din Iaşi au fost urcaţi forţat în trenuri sigilate – aproximativ 120 de persoane într-un vagon cu o capacitate de 50. Trenurile au mers la întâmplare, înainte şi înapoi, între Iaşi şi alte destinaţii din zonă. Peste 12.000 de oameni au murit asfixiaţi.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata