Conceptul de „rău”, insuficient pentru a explica cruzimea

0

Este timpul pentru „o nouă teorie a cruzimii umane”? Teoriile anterioare se bucură de multe caracteristici, însă cea de a fi ştiinţifice nu se numără printre acestea.

Comportamentul este crud atunci când depăşeşte o limită a corectitudinii, iar această limită este de obicei stabilită în afara domeniului ipotezelor şi experimentului: în drept, religie şi în normele societăţii, scrie Wall Street Journal în ediţia de vineri.

În noua sa carte, „Zero Degrees of Empathy: a New Theory of Human Cruelty”, psihologul Simon Baron-Cohen, de la Universitatea Cambridge, susţine că noţiunea de „rău” /evil/ este insuficientă pentru a explica un comportament crud.

„Dacă am un scop”, scrie el, „acesta este să îi îndemn pe oameni să nu se mulţumească cu ‘răuľ ca instrument explicativ”. Pentru psiholog, un termen cu o putere explicativă mai mare este cel de „degradare a empatiei”, termen prin care autorul descrie o capacitate diminuată de a ne pune în locul celuilalt.

Din această perspectivă, o persoană crudă este o persoană care îi tratează pe ceilalţi ca pe nişte obiecte – pentru că asta sunt, cel puţin până când începem să le atribuim gânduri, sentimente şi aspiraţii. Faptele diabolice intervin atunci când suntem incapabili să facem acest din urmă pas. Barbarismul este un eşec al imaginaţiei.

O mare parte din cartea lui Baron-Cohen este dedicată elaborării unei arhitecturi ştiinţifice care să sprijine această teorie. Cercetările sugerează că empatia evoluează pe o scară, de la o empatie scăzută la o empatie pronunţată.

„Un grad zero de empatie înseamnă că nu conştientizaţi deloc modul în care vă raportaţi şi interacţionaţi cu ceilalţi, sau nu anticipaţi sentimentele sau reacţiile lor”, explică psihologul. La polul opus sunt oamenii „care se axează continuu pe sentimentele altor oameni, care se distanţează de modul lor de a vedea lucrurile şi care îi sprijină pe alţii”, adaugă el.

Pe de altă parte, nu toată lumea aflată la gradul minim de empatie devine brută sau criminal. Unii suferă în linişte, aşa cum se întâmplă cu personalităţile narcisiste sau psihotice. Alţii sunt autişti, dar contribuţiile lor la artă, muzică şi matematică sunt unice.

Pe de altă parte, numărul brutelor şi ucigaşilor care înregistrează un grad minim de empatie este disproporţionat. Această descoperire este utilă în două moduri, crede Baron-Cohen.

În primul rând, ea ne înarmează în lupta împotriva răutăţii. În condiţiile în care gradul de empatie pe care îl avem este determinat atât de factori genetici cât şi de mediu, explică el, încurajarea empatiei ar trebui să fie utilizată ca mijloc de promovare a unui comportament bun. În al doilea rând, această idee face inadecvată recurgerea la conceptul de „rău”, un termen imprecis şi neştiinţific (asemenea conceptelor de „bine” în sens moral, „frumos” sau „iubire”) pentru explicarea unui comportament crud.

În plus, crede psihologul, recurgerea la conceptul de „rău” nu numai că este insuficientă, ci şi împiedică progresele în direcţia cea bună. Psihologul critică în special perspectiva „religoasă” asupra cruzimii, unde propensiunea pentru răutăţi izvorăşte dintr-o stare interioară stabilă, cum ar fi cea de a fi posedat sau de a fi vrăjitoare.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.