Unităţi ale NATO au lăsat 61 de imigranţi africani să moară de foame şi de sete

0 8

Din 72 de imigranţi africani, printre care mai multe femei, copii şi refugiaţi politici, care s-au îmbarcat la 25 martie, la Tripoli, pe un vas ce urma să ajungă în insula italiană Lampedusa, numai 11 au supravieţuit, fiind lăsaţi să moară de sete şi foame în Mediterana, după ce un elicopter militar şi o navă de război a NATO au ignorat după cât se pare strigătele lor de ajutor, relatează cotidianul britanic The Guardian, care a intrat în posesia acestei informaţii.

Legislaţia maritimă internaţională obligă toate navele, inclusiv pe cele militare, să răspundă la apelurile de primejdie ale vaselor şi să acorde ajutor acolo unde este posibil. Militanţii pentru drepturile refugiaţilor au cerut o ancheta privind aceste decese, în timp ce UNHCR a cerut o cooperare mai strictă între navele comerciale şi cele militare în Mediterana, în scopul salvării de vieţi omeneşti.

„Mediterana nu poate deveni Vestul Sălbatic”, a declarat purtătorul de cuvânt al UNHCR, Laura Boldrini. „Cei care nu salvează oamenii pe mare nu pot rămâne nepedepsiţi”, a subliniat ea.

Declaraţiile ei au fost întărite de preotul eritreean din Roma, părintele Moses Zerai, care conduce organizaţia pentru drepturilor refugiaţilor Habeshia, una dintre ultimele persoane care au comunicat cu vasul imigranţilor, înainte de consumarea bateriei telefonului prin satelit al acestuia.

„A fost o abdicare de la responsabilitate care a dus la moartea a peste 60 de persoane, printre care şi copii”, a declarat el. „Acest lucru constituie o crimă şi ea nu poate rămâne nepedepsită doar pentru că victimele au fost imigranţi africani şi nu turişti de pe un vas de croazieră”, a ţinut să atragă atenţia Zerai.

Ancheta ziarului The Guardian privind vasul cu cei 72 de imigranţi a stabilit că transporta 47 de imigranţi etiopieni, şapte nigerieni, şapte eritreeni, şase ghanezi şi cinci sudanezi. Douăzeci erau femei, plus doi copii mici, dintre care unul de numai un an.

Pe baza depoziţiilor unor supravieţuitori şi altor persoane care au fost în contact cu pasagerii, The Guardian a reconstituit o imagine terifiantă a unui grup de imigranţi disperaţi condamnaţi la moarte printr-o combinaţie de ghinion, birocraţie şi indiferenţă evidentă din partea unor forţe militare europene, care au avut ocazia de a încerca o salvare a oamenilor.

Imigranţii au utilizat telefonul prin satelit al vasului pentru a-l apela pe Zerai la Roma, care la rândul său a contactat paza de coastă italiană. Oficialii pazei de coastă l-au asigurat pe Zerai că toate autorităţile competente au fost alertate. Curând, un elicopter militar marcat cu cuvântul „armată” a apărut deasupra vasului.

Piloţii, care purtau uniforme militare, au coborât sticle de apa şi pachete de biscuiţi şi au indicat vasului să păstreze poziţia până va veni o barcă de salvare. Elicopterul a plecat, dar barca de salvare nu a venit. Nicio ţară nu a recunoscut încă dacă a fost cea care a trimis elicopterul.

Vasul mai avea doar 20 de litri de combustibil, dar căpitanul le-a spus pasagerilor că Lampedusa era destul de aproape pentru a se descurca fără ajutor. A fost o greşeală fatală, potrivit ziarului britanic. La 27 martie, vasul a rătăcit drumul, a rămas fără combustibil şi a ajuns în derivă.

La un moment dat, între 29 sau 30 martie, vasul a ajuns în apropiere de o navă portavion a NATO – atât de aproape încât ar fi fost imposibil să nu fie văzut. Conform supravieţuitorilor, două avioane au decolat de pe navă şi au survolat vasul în timp ce imigranţii de pe punte i-au arătat pe cei doi copii înfometaţi. Din acel moment, niciun ajutor nu a mai venit.

Incapabil să ajungă mai aproape de portavion, vasul s-a îndepărtat. Fără provizii, combustibil sau alt mijloc de a contacta lumea, oamenii au început să cedeze unul câte unul de sete şi foame.

The Guardian a făcut cercetări extinse pentru a stabili identitatea portavionului NATO şi a concluzionat că este vorba probabil de cel francez „Charles de Gaulle”, care opera în Mediterana la acea dată. Autorităţile franceze navale au negat iniţial că nava s-a aflat în regiune la acel moment, dar după ce li s-au prezentat relatări din media care au indicat că acest lucru a fost fals, un purtător de cuvânt a refuzat să comenteze.

Potrivit unui purtător de cuvânt al NATO, care coordonează acţiunea militară din Libia, nu a fost recepţionat niciun semnal SOS de la vas şi nu există înregistrări ale incidentului.

„Unităţile NATO sunt pe deplin conştiente de responsabilităţile lor stabilite de legislaţia maritimă internaţională privind siguranţa vieţii pe mare”, a spus un oficial. „Navele NATO vor răspunde la toate apelurile de primejdie pe mare şi întotdeauna acordă ajutor atunci când este necesar Salvarea de vieţi este o prioritate pentru orice navă a NATO”, a precizat el, citat de The Guardian.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata