G2 la Washington: SUA-China, războiul semirece

0

Pentru prima dată de la preluarea mandatului de către Barack Obama, Washingtonul discută cu Beijingul de pe o poziţie de relativă forţă şi nu de slăbiciune.

Nu pentru că situaţia economică din SUA s-ar fi ameliorat substanţial ci pentru că Obama este din punct de vedere politic mai în formă decât a fost vreodată din 2008 încoace.

America este mai solidă din punct de vedere psihologic. Cel puţin pe termen scurt, uciderea de ben Laden a schimbat climatul, pentru SUA şi pentru puterea provocatoare a secolului XXI, se arată într-o analiză de miercuri a cotidianului italian La Stampa.

China ştie acest lucru. Ştie că uciderea liderului Al Qaida în Pakistan schimbă ceva şi pentru Beijing. Beijingul a aplaudat moartea lui ben Laden – China îşi are are propriul război intern împotriva terorismului islamic – dar se teme pentru viitorul Pakistanului, aliatul său istoric în competiţia cu India.

Există însă şi ceva în plus, potrivit analizei. Îngrijorarea Chinei că moartea lui ben Laden va permite Washingtonului „să-şi scuture mai rapid nisipuľ’ din Afganistan pentru a se consacra adevăratelor priorităţi ale acestui secol: cele din partea asiatică, de la Oceanul Indian la Asia de Est. Pe scurt, nu ”Orientul Mijlociu Mare” ci ”Orientul Mare” cu China în centru.

Această reechilibrare strategică a SUA, va închide mai repede decât s-a prevăzut fereastra de oportunităţi de care s-a bucurat Beijingul din 2001 încoace. Anii în care America, „cufundată până în gât” în bulele economiei şi în cele două războaie din Orientul Mijlociu, a lăsat spaţiu pentru marea revenire a Imperiului de Mijloc.

China nu se află în situaţia ideală pentru a experimenta această accelerare. Este într-o campanie electorală în stil confucianist – succesiunea de la o generaţie la alta, care se va încheia la sfârşitul anului -, priveşte la efectele indirecte ale primăverii arabe – indiferent de cum se va încheia -, şi mai ales se teme de repercusiunile politice şi sociale ale inflaţiei.

În mod mai explicit decât de obicei, administraţia americană ridică în aceste zile, în cadrul dialogului bilateral, nodul drepturilor omului. Şi în plan economic există unele dificultăţi. Este adevărat că Beijingul a făcut faţă mai bine decât toţi crizei financiare, crescându-şi avantajul competitiv asupra economiilor occidentale. Dar este tot atât de adevărat că se confruntă cu o revizuire obligatorie şi deloc simplă a propriului model de dezvoltare.

O fază s-a încheiat: globalizarea pre-2008, atât de avantajoasă pentru strategia de creştere din ultimele decenii, este pe cale să-şi epuizeze mijloacele.

În materie de politică externă, China a abandonat parţial politica „low profile”, teoretizată de marele artizan al miracolului economic, Deng Xiaoping. A ales, îndeosebi în Marea Chinei de Sud, o mai mare vizibilitate, îmbinată cu creşterea bugetului apărării. Expansiunea marinei militare este unul din semnele acestei readaptări, ale cărei rezultate nu sunt totuşi clare.

Pentru moment, a crescut îngrijorarea vechilor aliaţi asiatici ai SUA, care caută garanţii de securitate. Într-o Asie de Est temporar fără Japonia, America este văzută, mai mult decât în trecut, drept o putere absolut necesară în Pacific.

Teza explicită a Washingtonului şi cea implicită a Beijingului este că participarea armatei chineze la masa dialogului bilateral – cea mai mare noutate a actualei runde – va putea reduce rata „neînţelegerilor” reciproce. Dacă se judecă prin prisma gestionării crizei nucleare coreene, este un punct de real, care nu elimină totuşi divergenţele de interese privind securitatea în Asia.

Oare o Americă mai încrezătoare, dar încă fragilă economic, şi o Chină mai îngrijorată, în tranziţie, pot da viaţă unui „G2” stabil şi eficient? Răspunsul este pentru moment negativ. Inversând factorii comparativ cu câteva luni în urmă, de fapt rezultatul nu se schimbă: realitatea este mai aproape de un fel de „G0” – cu o riscantă insuficienţă de leadership global -, decât de un „pol dublu” capabil să guverneze o lume mai complicată ca oricând.

Eventual ca nucleu dur al unui G20 care şi-a demonstrat deja limitele. Toate acestea nu înseamnă că între China şi SUA s-ar pregăti neapărat războiul rece al viitorului.
Ideea de G2 a iritat întotdeauna Europa, care se simte exclusă de la „relaţia bilaterală cea mai importantă din lume”, dar riscă să funcţioneze şi ca un alibi pentru o Europă incapabilă să-şi asume responsabilităţi internaţionale.

Ar fi bine ca acest alibi să cadă, chiar când se desfăşoară noua rundă a Dialogului Strategic şi Economic SUA-China şi când se reaprinde criza din Grecia, se arată în finalul analizei.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.