Salonul cărţii de la Torino: adevărata noutate, scriitorii ruşi

0 6

Protagoniştii celei de-a XIV-a ediţii a Salonului Internaţional de Carte de la Torino, care are loc în intervalul 12-16 mai, sunt ruşii.

Scriitori afirmaţi şi tinere speranţe, nume deja cunoscute cititorilor atenţi şi în devenire, vor fi prezenţi la manifestare pentru a povesti cum este astăzi ţara care timp de mulţi ani a fost cunoscută sub numele de Uniunea Sovietica.

Unii editori sunt însă sceptici şi spun că cu greu cărţile lor vor deveni bestseller-uri, informează ediţia de marţi a revistei italiene L’Espresso.

Aşa cum nu întotdeauna s-a întâmplat în trecut, prezenţa Rusiei nu are doar o valoare oficială ci poate ajuta la a descoperi unele cărţi bune venite din Est. În ultima lună, multe edituri – de la colosul Mondadori la cele mici care au aprecierea pentru Europa de Est în ADN-ul lor, potrivit publicaţiei menţionate – au propus titluri noi venite de la Moscova şi Sankt Petersburg.

Miercuri seara are loc serata inaugurală a târgului, cu prelegerea scriitoarei Ludmilei Uliţkaia. În cartea sa „Daniel Stein, traducător”, publicată în 2010 de editura Bompiani, Uliţkaia a relatat povestea adevărată a lui Oswald Rufeisen, evreul polonez care a ajutat 300 de persoane să scape de ghetoul din Mir, apoi s-a convertit la catolicism şi a devenit călugăr, fondând ulterior o Biserică iudeo-creştină în Israel.

În zilele următoare, cititorii de la Torino se vor întâlni cu scriitori din diferite generaţii. Se vor afla acolo ”vârstnicľ’ ca Victor Erofeev, 64 de ani. Editura Einaudi i-a publicat în urmă cu câţiva ani cartea „Bunul Stalin”, în care a relatat relaţia conflictuală şi povestea tragică a tatălui Vladimir, un fost consilier personal al dictatorului şi fost ambasador în Franţa, căzut în dizgraţie tocmai din cauza activităţii literare „subversive” al fiului.

Sunt numeroşi şi autorii de 30 şi 40 de ani ca Zarak Prilepin (1974) – editura Voland i-a publicat cartea ”Patologiľ’ – şi Pavel Sanaev, a cărui carte „Îngropaţi-mă în spatele plintei” (Editura Nottetempo) se bucură de un adevărat cult printre tinerii ruşi.

Sunt prezenţi de asemenea armeanul Marian Petrosian, care îmbină în „Casa timpului suspendať’ fantasticul cu fantoma instituţiei totalitare din epoca comunistă, şi scriitoarea din Sankt-Petersburg Marina Palei cu cartea sa „Cabiria din Petersburg”.

Printre scriitoarele mai mature, pe lângă Uliţkaia, la târg se vor afla de asemenea Elena Cizova, care în cartea „Vremea femeilor” (Editura Mondadori), povesteşte Leningradul fabricilor şi locuinţelor la comun.

„Naşa” Salonului, editoarea de la Voland, Daniela Di Sora, consideră târgul de carte de la Torino o ocazie pentru a apropia în sfârşit publicul italian de o literatură care în Italia nu a avut niciodată priză. „Cunoaşterea de către noi a literaturii ruse s-a oprit practic la clasicii din secolul al XIX-lea.

Pe care îi citim încă, în mare parte, în traduceri care datează din anii ’50 sau ’60. Cu excepţia cazurilor unor autori care se bucură de un cult, precum Bulgakov cu ‘Maestrul şi Margareta’, ştim puţine despre ce s-a publicat şi scris în secolul XX în Rusia şi ce se scrie şi publică astăzi. Astăzi putem merge dincolo de literatura disidenţilor, care a fost importantă în perioada istorică de dinainte

de sfârşitul URSS, şi descoperi care sunt numele noi. Nume care, evident, nu uită tradiţia celor mari, de la Dostoievski la Gogol, dar care merg pe drumuri noi, chiar lingvistiď, a afirmat Di Sora.

Sandro Ferri, fondatorul editurii „e/o” din Roma este însă pesimist privind faptul dacă vreunul dintre aceşti scriitori va putea deveni un nume de bestseller.

„Noi îi traducem pe autorii ruşi încă de la sfârşitul anilor ’70 şi chiar recent am revenit cu trei titluri, printre care romanul poliţist „Podul de piatră” al lui Aleksandr Terehov, care povesteşte visul autodistructiv al clasei conducătoare a lui Stalin. Noi credem în ruşi. Totuşi, în acelaşi timp, credem că sunt destul de îndepărtaţi de sensibilitatea noastră”.

Nu este vorba, aşa cum relevă Daniela Di Sora, de un impediment în orientarea între nume şi locuri „dificile”, ci de ceva mai profund. „Ruşii sunt hipersentimentali. Există mulţi epigoni ai lui Gogol, ai umorismului său grotesc Şi există o tendinţă generală de exces cu care ne vine greu să empatizăm.

Chiar şi dinamica autodistructivă a comunismului şi a stalinis mului în special mi se pare că este mai greu de înţeles pentru noi comparativ cu nebunia nazismului”, spune Ferri.

Dacă se vor bucura de celebritate nu se ştie, dar a-i citi măcar pe unii va putea deschide o uşă către o ţară mare despre care se ştiu încă puţine, conchide L’Espresso.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata