Cele mai rele profeţii din istorie nu s-au adeverit, dar nu toate predicţiile trebuie dispreţuite

0

O nouă carte, ”History’s Worst Predictions” /Cele mai rele predicţii din istorie/, de Eric Chaline, arată că toţi, de la profeţii din vechime la futurologii moderni, au prevăzut viitorul cel mai adesea spectaculos de greşit. Viitorul nu este doar o ţară străină, este cu totul altă lume.

Privit printr-o prismă sceptică, ştiinţa schimbărilor climatice, creşterea preţului la petrol şi alte temeri sunt doar ultimele dintr-o lungă serie de profeţii sumbre făcute de ”negustori moderni ai destinului”. Dar a dispreţui inexorabil orice predicţie înseamnă a ignora avertismentele ştiinţifice ce s-au dovedit corecte şi poate duce la absenţa dezastruoasă a unei planificări pe termen lung, comentează The Guardian în ediţia de miercuri.

Raffaele Bendandi, un seismolog italian care a murit in 1979, a fost decorat de Mussolini pentru abilităţile sale meteorologice profetice, iar aprecierile pentru el au reinviat atunci când a decis că 11 mai 2011 va fi ziua în care Roma va fi redusă la moloz de un cutremur.

Teoria lui potrivit căreia mişcarea planetelor declanşează activitatea seismică l-a determinat să prezică un cutremur care a ucis 1.000 de persoane în 1923. Dar Paola Lagorio, preşedintele unei fundaţii dedicate lui Bendandi, care păstrează arhivele sale, a insistat că el nu a prognozat niciodată un cutremur la Roma pe 11 mai 2011.

Maiaşii din Mezoamerica pre-columbiană erau obsedaţi de măsurarea timpului. Ei aveau două calendare, dar au dezvoltat şi „Numărătoarea lungă”, socotind de la data creării lumii, 8 septembrie 3114 ÎHr.

În cadrul ”Numărătorii Lungi”, unitatea lor cea mai mare de timp nu era un an sau un secol ci B’ak’tun de 144.000 de zile. Deoarece numărul 13 era semnificativ pentru maiaşi, încheierea celui de-al 13-lea B’ak’tun – pe 21 sau 23 decembrie 2012 – a fost privit ca apocaliptică.

Indiferent de logica dubioasă că acest lucru ar anunţa sfârşitul lumii, „profeţiile” maiaşe s-au bucurat de credibilitate odată cu percepţia că civilizaţia lor a fost o teocraţie iubitoare de pace. „Adevărul este că, chiar şi după standardele popoarelor antice, maiaşii au fost înapoiaţi tehnologic”, afirmă Eric Chaline.

Nu au cunoscut roata, arcul, plugul şi animale le domestice; s-au luptat unii cu alţii şi şi-au distrus mediul. Au prevăzut oare maiaşii prabuşirea lor în secolul al XIX-lea sau invazia spaniolă în secolul al XVI-lea? Oare evenimentele cataclismice s-au întâmplat la date-cheie în calendarul lor orientat spre viitor? Nu.

În ceea ce-l priveşte pe Michel de Nostredame, el a avut un început nepromiţător pentru un prezicător: fiul unui comerciant din sudul Franţei a renunţat la şcoală din cauza ciumei bubonice şi a petrecut opt ani studiind ierburile rurale.

Apoi a fost exmatriculat de la universitate pentru a-şi continua munca în calitate de farmacist. Poate că Michel de Nostredame a dezvoltat o nouă soluţie, deoarece în cele 942 de versete rimate a prezis după cât se pare fiecare tragedie la nivel mondial de la Hitler la atentatul din 11 septembrie.

În realitate, Nostradamus a fost un astrolog sărac şi plagiator, care a curtat cu succes clasa conducătoare franceză credulă. Toate predicţiile sale au fost descifrate retroactiv cu un salt creativ de imaginaţie. Unele au fost introduse după producerea evenimentului.

Unii experţi greşesc însă atunci când dispreţuiesc noile invenţii. Matematicianul irlandez Dionysius Lardner (1793-1859) a avertizat că trenurile care străbat 120 de mile pe oră vor zdrobi plămânii pasagerilor şi îi vor omorî.

„Cine ar vrea să-l folosească?”, a întrebat preşedintele american Rutherford B Hayes referindu-se la telefon, în 1876, în timp ce în Marea Britanie, William Preece, mai târziu inginer-şef al Oficiului Poştal, a remarcat: „Americanii au nevoie de telefon, dar noi nu avem nevoie. Avem o mulţime de băieţi mesageri”.

Henry Morton, primul preşedinte al Institutului de Tehnologie Stevens, se temea că becul lui Edison era „o înşelare a publicului”, iar Marshall Ferdinand Fox a numit avioanele „jucării interesante”, dar „fără valoare militară”.

Futurologii folosesc acum modele complexe pe computer pentru a face predicţii, dar, aşa cum arată Chaline, de multe ori computerele nu sunt mai bune pentru a discerne viitorul decât „o oaie cu o formă deosebită de ficat”. Apoi, există predicţii şi despre computere. În 1943, preşedintele IBM a prezis o piaţă mondială „pentru poate cinci calculatoare”. Sau privind „bug-ul” mileniului /apocalipsa digitală/ şi colapsul sistemului bancar şi al întregii civilizaţii computerizate.

În afară de previziunile meteorologice, cei mai bârfiţi futurologi din epoca modernă trebuie că sunt economiştii. Acceptăm că politica este o harababură iar cultura ilizibilă, dar ne mai aşteptăm încă iraţional ca nişte guru ai pieţelor să fie mai demni de încredere.

Cu puţin timp înainte de crahul Wall Street în 1929, economistul Irving Fisher a dat asigurări populaţiei că preţul acţiunilor a ajuns la un ”platou permanent înalť’. Britanicii l-au crezut pe Gordon Brown pe vremea când era ministru de finanţe în 2007, că guvernul său nu va reveni la situaţia în care creşterea economică susţinută va fi urmată de o contracţie rapidă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.