CSM, sesizat în legătură cu nesoluţionarea în aproape 27 de ani a unui proces

0

Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) discută, joi, rezultatul verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară(IJ) în legătură cu un memoriu prin care s-a reclamat nesoluţionarea în aproape 27 de ani a procesului în care întreprinderea de comerţ exterior Metalimportexport a cerut despăgubiri firmei Thyssen, în urma unor livrări.

Potrivit notei IJ postată pe site-ul instituţiei, Thyssen Stahl GmbH a sesizat CSM, în 23 februarie 2010, şi Ministerului Justiţiei, în 7 martie 2011, caracterul vădit neechitabil al procedurii judiciare derulate în cauza în care are calitatea de pârâtă şi cu care instanţele române au fost sesizat în anul 1983, încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice de către instanţele de judecată din România, care, pe de o parte, în mod repetat au desfiinţat hotărâri irevocabile urmare a admiterii contestaţiilor în anulare promovate de reclamantă, iar pe de alta, şi-au schimbat nejustificat viziunea asupra unor probleme de drept a căror interpretare este neechivocă şi încălcarea flagrantă a instituţiei termenului rezonabil.

Din verificările IJ a rezultat că, prin acţiunea înregistrată la data 30 decembrie 1983, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta Întreprinderea de Comerţ Exterior Metalimportexport Bucureşti (în prezent SC Metalexportimport SA Bucureşti) a chemat în judecată pârâtele: Otto Wolff America Inc, cu sediul în SUA, Otto Wolff A.G. Koln, cu sediul în Germania, Otto Wolf GmbH, cu sediul în Germania, Comsteel AG, cu sediul în Elveţia, Cideco SA, cu sediul în Franţa, C. Itoh, cu sediul în SUA, Cardinal Shipping, cu sediul în SUA, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de peste 22, 2 milioane de dolari, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În 14 aprilie 1988 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a fost înregistrată cererea aceleiaşi reclamante în contradictoriu cu Banca Română de Comrţ Exterior (Bancorex) şi Chase Manhattan Bank din SUA, prin care a solicitat obligarea acestora la restituirea documentaţiei originale aferentă încărcăturii de aproximativ 16.800 tone tablă groasă, în valoare de peste 5,5 milioane de dolari şi la plata de daune de 1, 2 milioane de dolari, iar în caz de nerestituire a documentaţiei să fie obligate la plata celor două sume.

În notă, IJ expune parcursul acţiunilor de judecată şi fazele procesuale până în prezent, timp în care cauzele au fost declinate, ulterior conexate, căile de atac exercitate şi contestaţiile în anulare şi cererile de revizuire formulate şi toate deciziile instanţelor date în acest proces.

În ce priveşte aspectele invocate în legătură cu încălcarea instituţiei termenului rezonabil, IJ spune că în dreptul intern nu sunt reglementate aspectele privind durata rezonabilă de soluţionare a cauzelor şi că această apreciere se va face prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care se face în funcţie de circumstanţele cauzei şi ţinând seama de complexitatea cauzei, de comportamentul părţilor şi de cel al autorităţilor competente, precum şi de miza litigiului pentru părţi. Inspectorii CSM arată că în cauză se poate constata că procedura formulată în 30 decembrie 1983 nu este finalizată la momentul actual, părţile aflându-se în faza rejudecării recursului, urmare a admiterii celei de-a doua contestaţii în anulare formulată împotriva deciziei dată în recurs.

„Prin raportare la criteriile anterior evocate şi oricare ar fi gradul de complexitate al cauzei, o durată a procedurii mai mare d e 27 de ani, în mod evident, nu poate fi apreciată ca fiind rezonabilă”, se arată în notă.

IJ menţionează că, printre motivele care au condus la prelungirea duratei procedurii, se numără: complexitatea deosebită a cauzei ce a impus lămurirea mai multor probleme de drept şi unei situaţii de fapt, procedurile cu străinătatea ce au determinat întârzieri mari, acordarea de termene lungi, dar şi casări şi rejudecări ale cauzei, totul fiind prevăzut de lege.

În legătură cu legalitatea sau temeiniciei hotărârilor judecătoreşti, verificările IJ nu pot viza aspecte ce ţin de activitatea de judecată, întrucât prin aceasta s-ar aduce atingere principiului independenţei judecătorilor.

Raportat la verificarea condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare a judecătorilor care au participat la soluţionarea cauzei, sub aspectul abaterii disciplinare se reţine că prescripţia prevăzută de Legea 317/2004, în forma în vigoare anterior modificării prin OUG 59/2009, pentru fapte decurgând din proceduri ce s-au desfăşurat până la adoptarea ordonanţei, s-a împlinit în luna iunie 2010, iar verificările ce au vizat perioada ulterioară au dus la concluzia inexistenţei indicilor privind imputabilitatea (culpa sau intenţia) în nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor.

„În cauza ce face obiectul prezentelor verificări exercitarea de către reclamantă a unui drept prevăzut de lege, promovarea repetată a contestaţiilor în anulare şi parcurgerea procedurii reglementată de lege pentru soluţionarea contestaţiei în anulare a condus la mărirea duratei procedurii cu aproximativ 11 ani, pe parcursul cărora, în două rânduri au fost desfiinţate deciziile pronunţate în recurs de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Unul dintre factorii care a determinat prelungirea duratei de soluţionare a celor două contestaţii în anulare, procedură calificată de lege ca având un caracter urgent, 1-a constituit stabilirea unor termene ce pot fi apreciate ca fiind excesiv de lungi în raport de natura cauzei. Stabilirea acestor termene a fost determinată de cauze obiective, care sunt reprezentate în principal de volumul de activitate în continuă creştere cu care se confruntă ÎCCJ şi celelalte instanţe de judecată, impunându-se precizarea că repartizarea a fost realizată conform parametrilor din aplicaţia Ecris”, mai susţine IJ.

Sursa citată subliniază că, având în vedere situaţia excepţională incidenţă în cauza ce face obiectul prezentelor verificări, care se află pe rolul instanţelor de judecată de aproximativ 27 de ani, apreciază că se impune a se analiza oportunitatea şi posibilităţile tehnice de stabilire a unor reguli de repartizare aplicabile unor cauze apreciate de lege ca având un caracter urgent şi care înregistrează o durată considerabilă a procedurii sau care au fost supuse unor multiple repartizări în sistem, ca urmare a soluţionării diferitelor incidente procedurale.

„Apreciem că stabilirea unor astfel de reguli speciale implică fie modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, fie adoptarea la nivelul colegiilor de conducere ale instanţelor a unor parametri de repartizare pentru astfel de cauze”, se mai arată în document.

În final, IJ propune înaintarea notei Secţiei pentru judecători a CSM pentru a dispune asupra celor constatate şi pentru a aprecia cu privire la necesitatea sesizării Ministerului Justiţiei în vederea analizării oportunităţii modificării instituţiei contestaţiei în anulare, raportat la situaţia incidenţă în speţa analizată, unde, promovarea repetată a contestaţiilor în anulare a avut consecinţe grave asupra duratei procedurii şi securităţii raporturilor juridice.

De asemenea, se mai propune analizarea necesităţii sesizării comisiilor de activitate ce funcţionează la nivelul CSM sub aspectul examinării oportunităţii şi posibilităţilor tehnice de stabilire a unor reguli de repartizare aplicabile unor cauze apreciate de lege ca având un caracter urgent şi care înregistrează o durată considerabilă a procedurii sau care au fost supuse unor multiple repartizări în sistem, ca urmare a soluţionării diferitelor incidente procedurale.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.