Dominique Strauss-Kahn, recunoscut pentru dorinţa de a seduce care ar fi putut deveni o obsesie

0 2

Gustul pronunţat al lui Dominique Strauss-Kahn pentru femei este pomenit de multe ori, dar oare această dorinţă de seducţie poate fi considerată o formă de dependenţă ce l-ar fi putut conduce, dacă acuzaţia de confirmă, la tentativa de viol de care este acuzat la New York?, se întreabă AFP.

Apetenţa excesivă pentru sex este diferită de dependenţă, suferinţă care monopolizează mintea şi poate duce, în anumite cazuri, la un comportament care depăşeşte limitele acceptabilului, spun medicii la care a apelat AFP.

„Sunt concepte care trebuie folosite cu prudenţă pentru că ne aflăm la graniţa dintre sexualitatea aşa-zis normală şi cea patologică”, apreciază dr Jean-Claude Matysiak, psihiatru şi şeful serviciului de dependenţă la centrul spitalicesc din Villeneuve Saint-Georges, autor al cărţii „Le desir malade” (Dorinţa bolnavă).

Sexul nu face parte din posibilele dependenţe, care pot fi legale (fumatul, alcoolul) sau ilegale – fără droguri (jocuri, calculator).

Dr William Lowenstein, directorul clinicii Montevideo (Paris), specializat în tratarea dependenţelor, arată că trebuie diferenţiate seducţia, obsesia şi dependenţa, chiar dacă „nu există separaţie netă între aceste stări”. Seducţia, spune el, este „cucerirea şi dorinţa ca celălalt să te dorească”, fiind astfel opusul agresiunii. Obsesia se manifestă adesea prin crize, declanşate de un eveniment sau un traumatism. „Atunci, toată tensiunea psihică se orientează spre sfera genitală”, afirmă medicul. Dependenţa sexuală se caracterizează prin pierderea controlului raţional, cu importante modificări neurofuncţionale. „Voinţa îşi pierde rolul de conducere a comportamentului, iar viaţa profesională sau socială nu ajunge pentru schimbarea atitudinii”, mai spune dr Lowenstein. Ea afectează între 3% şi 6% din populaţia adultă, dintre care 84% bărbaţi, arată un studiu.

Şi Dr Matysiak vorbeşte despre „pierderea controlului”. „Dependenţa, spune el, devine centrul vieţii, în detrimentul celorlalte lucruri. Există o suferinţă individuală personală, oamenii încercând să-i pună capăt, dar nereuşind şi atunci venind la consultaţii. Este o boală.” El consideră că boala poate duce la „acte de agresivitate asociale pentru calmarea impulsurilor”, ca acelea ale unui toxicoman care atacă o bătrână ca să-şi facă rost de bani pentru droguri.

Roland Coutanceau, psihiatru şi criminalist, apreciază că în seducţie pot apărea derapaje, legate de dorinţa de „a încheia imediat”, dar că „majoritatea delincvenţilor sexuali nu sunt seducători”. Şi dr Lowenstein consideră că seducţia şi dependenţa nu implică decât „foarte rar” perversiuni sau agresiuni.

Toţi cei consultaţi se exprimă cu multă prudenţă în cazul lui Dominique Strauss-Kahn. „Ar trebui să ne gândim la sexualitatea oamenilor care ajung la putere, la faptul că pot pierde contactul cu realitatea şi nu-şi mai dau seama de ce le este permis şi ce nu”, spune dr Matysiak.

Printre ipotezele posibile, dr Coutanceau menţionează „o suprainterpretare a victimei”, care se poate înşela asupra „gesturilor echivoce şi a unei situaţii confuze”. El nu exclude nici faptul că ar fi putut exista „un joc al seducţiei care a alunecat spre agresiune sexuală”, lucru care „se poate întâmpla, însă în mod excepţional”

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata