Bazele SUA din România ar putea induce o schimbare de paradigmă în cooperarea ruso-turcă în regiunea Marii Negre

0 4

Marea Neagră este pe cale să-şi piardă exclusivitatea istorică de domeniu ruso-turc. O vizită a comandantului TRANSCOM-SUA, generalul Duncan McNabb, la Bucureşti, a pecetluit soarta Mării Negre de cea mai recentă intrare în cronicile „noului mare joc”, este de părere ambasadorul M K Bhadrakumar, fost diplomat de carieră în Indian Foreign Service (IFS, organismul diplomaţilor de carieră din India), cu misiuni în fosta Uniune Sovietică, Coreea de Sud, Sri Lanka, Germania, Afganistan, Pakistan, Uzbekistan, Kuweit şi Turcia.

El este semnatarul analizei publicate marţi (17 mai 2011) de Asia Times Online.

SUA au cerut să folosească două infrastructuri militare ale României ca loc de tranzit pentru transportul de trupe şi echipament militar către şi din Irak şi Afganistan spre Europa. La data de 2 mai, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) din România a aprobat folosirea aeroportului Mihail Kogălniceanu şi a portului Constanţa pentru tranzit. McNabb a venit rapid la Bucureşti pentru a parafa acordul, subliniază semnatarul analizei.

Fluxul rapid de evenimente din relaţiile strategice americano-române trebuie urmărit cu atenţie, este de părere Bhadrakumar. Cooperarea emergentă merge cu mult dincolo de sprijinul logistic pentru războaiele din Irak şi Afganistan, relevă el. Pe 3 mai, România a anunţat, de asemenea, că cele două ţări au convenit să desfăşoare interceptoare americane de rachete la baza aeriană de la Deveselu, în sudul României, ca parte a scutului american antirachetă.

Se conturează un model – securitatea desfăşurării de componente ale sistemelor americane de apărare antirachetă în Polonia şi România oferă acea „raison ďetre” pentru prezenţa militară americană pe teritoriile acestor ţări, în plus faţă de ceea ce este deja disponibil pentru ele de la NATO, notează diplomatul indian.
Extinderea generală a relaţiilor strategice americano-române este de natură să arunce o umbră asupra resetării relaţiilor Washingtonului cu Kremlinul. Comunitatea strategică rusă este indignată. Amiralul Viktor Kravcenko, fostul comandant al Marinei ruse, a apreciat că noua bază de apărare antirachetă a SUA din România ar rupe echilibrul de putere în zona Mării Negre, iar Rusia va trebui să-şi întărească „potenţialul de luptă” al Flotei ei din Marea Neagră.

Este posibil ca desfăşurarea sistemului de apărare antirachetă în România să nu reprezinte o ameninţare imediată la adresa securităţii Rusiei. Cu toate acestea, Konstantin Sivkov, vicepreşedinte al Academiei Ruse pentru Probleme Geopolitice, s-a făcut probabil ecoul opiniei larg răspândite la Moscova potrivit căreia baza românească antirachetă vizând Moscova este de aceeaşi natură cu strategia SUA de a înfiinţa o serie de baze militare în jurul Rusiei. Moscova se aştepta la aşa ceva. În mod plauzibil, Rusia ar putea avea un plan B pentru a reduce riscurile la adresa securităţii sale.

Negocierile la nivel de experţi pentru a ajunge la un acord cu SUA sau de a se alătura sistemului european de apărare antirachetă nu progresează bine şi dacă discuţiile eşuează legat de probleme privind Polonia şi România, resetarea SUA-Rusia ar suferi o lovitură mortală, consideră autorul analizei. Moscova a ameninţat că va lua contramăsuri în cazul în care negocierile eşuează şi, după cât se pare, dezvoltă un nou tip de rachete balistice intercontinentale pentru a face faţă viitorului sistem global de apărare antirachetă.

Între timp, cele doua baze americane din România vor avea un impact asupra geopoliticii regiunii Mării Negre. Statele riverane – Bulgaria, Georgia, R.Moldova, Ucraina – s-ar vedea un fel de „echilibrişti strategici”. Bazele americane din România ar putea induce o schimbare de paradigmă rapidă în cooperarea ruso-turcă în regiunea Mării Negre. Totodată, SUA îşi creează platforme pe drumul relaţiilor energetice emergente ale Rusiei cu Europa Occidentală şi Balcanii.

”Punctele centrale de tranzit” din România vor stimula eforturile SUA de a construi o rută de tranzit spre Afganistan via Georgia, Azerbaidjan şi Turkmenistan, ocolind Rusia. Un astfel de traseu va reduce dependenţa SUA de Northern Distribution Network (care trece pe teritoriul rus). Poate deveni, de asemenea, un nou „Drum al Mătăsii”, de conectare cu Asia Centrală.

Ceea ce îngrijorează Moscova cel mai mult este că prezenţa navală şi aeriană a SUA în regiunea Marii Negre „împresoară” flota rusă de la Sevastopol. În contextul în care tulburările din Siria pun sub semnul întrebării viitorul bazei navale ruse de acolo, capacitatea Rusiei de a influenţa evenimentele din Orientul Mijlociu este supusă tensiunii. În esenţă, notează Bhadrakumar, suntem martorii, odată cu perspectiva „eliberării de povara” războaielor din Irak şi Afganistan, a faptului că SUA revin la strategiile globale, lăsate în planul al doilea. Rusia şi China cu siguranţă că urmăresc cu nelinişte strategia SUA de a domina Orientul Mijlociu.

Rusia a revigorat „parteneriatul reciproc avantajos” cu Irakul din perioada sovietică, „pe baza tradiţiilor vechi de decenii de comunicare prietenească şi cooperare strânsă”. Recenta vizită a ministrului de externe rus Serghei Lavrov în Irak a fost prima de la invazia americană din 2003. Momentul este semnificativ. Rusia sfidează planurile SUA de a-şi prelungi prezenţa militară în Irak dincolo de sfârşitul anului 2011, într-un moment în care Washingtonul stabileşte baze în regiunea Mării Negre şi destabilizează în secret regimul din Siria (unde Rusia are o bază navală ce datează din era sovietică).

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata