Codul tăcerii din Franţa în privinţa vieţii private, pus sub semnul întrebării

0

Ritualul urmează un scenariu clar: un scandal ameninţă să distrugă reputaţia unui personaj puternic din Franţa. Politicienii se declară şocaţi. Prietenii susţin că nu cred. Jurnaliştii dezbat dacă ar trebui să cerceteze zvonurile şi să dezvăluie secretul. Se aşterne praful. Lumea se întoarce la situaţia de până acum. Viaţa privată este protejată, scrie New York Times în ediţia de luni(16 mai 2011).

Atunci când, de exemplu, François Mitterrand a fost întrebat de un jurnalist în timpul preşedinţiei sale dacă este adevărat că are o fiică în afara căsătoriei, acesta a răspuns: „Da, e adevărat. Şi ce dacă? Nu este treaba publicului.”

Francezii au fost complici la acceptarea acestui soi de secretomanie: ei nu se bucură la auzirea unor dezvăluiri murdare, care ar putea sfâşia structura socială. Ce i-a şocat mai mult pe francezi decât existenţa unei amante şi a unei fiice a lui Mitterand a fost dezvăluirea, făcută după moartea sa, că statul francez le sprijinise pe acestea şi le oferise chiar protecţia poliţiei.

În prezent, arestarea lui Dominique Strauss-Kahn, acuzat de tentativă de viol împotriva unei cameriste dintr-un hotel american, pune încă o dată sub semnul întrebării ipoteza că vieţile private ale celor bogaţi, faimoşi şi puternici sunt în afara limitelor controlului public. În plus, faptul că cea mai gravă acuzaţie împotriva lui Strauss-Kahn este tentativa de viol şi nu doar o indiscreţie care implică o relaţie sexuală consensuală, nu face decât să confere legitimitate vocilor din Franţa care susţin că perdeaua confidenţialităţii trebuie ridicată.

Scandalul Strauss-Kahn coincide însă cu anumite schimbări în viaţa publică franceză, unde codul tăcerii a început să fie încălcat, iar secretele dezvăluite. Preşedinţia Nicolas Sarkozy, dominată de personalitatea preşedintelui, a creat o cerere pentru relatări complete, având în centru personalitatea sa. De asemenea, tehnologia a facilitat înregistrarea întâlnirilor private şi a întâlnirilor publice stânjenitoare pe telefonul mobil, contribuind la o transparenţă care nu a existat niciodată înainte.

În istorie însă, francezii au optat pentru zvonuri şi secrete, din mai multe motive. În primul rând, francezii au fost de mult timp obişnuiţi cu zvonuri neconfirmate despre personaje puternice şi politicieni. Această situaţie datează din epoca curţii regale – atunci când informaţiile însemnau putere, însă trebuiau manipulate cu atenţie. Poveştile impudice, indiferent dacă este adevărate sau nu, amuzau, ceea ce îi face azi pe francezi toleranţi faţă de comportamentul privat al altor persoane private, în special faţă de comportamentul sexual. Viaţa privată, cred francezii, nu trebuie să fie invadată de străini. „Pentru a trăi fericit, trăieşte în secret”, sfătuia Jean-Pierre Claris de Florian, un poet din secolul al XVIII-lea.

În al doilea rând, politicienii din Franţa nu sunt daţi afară în urma unor scandaluri sexuale (deşi violenţa împotriva femeilor este o altă problemă). În mod tradiţional, un om politic care îşi dezvăluie priceperea în ale sexului arată de fapt cât de viguros este, demonstrându-le astfel alegătorilor că este deplin şi fizic capabil să conducă o ţară.

În al treilea rând, legile privind calomnia sunt atât de protectoare la adresa vieţii private, încât cea mai mică intruziune asupra acesteia în scris şi la televizor duce inevitabil la o acţiune în justiţie şi la amenzi grele. Din acest motiv, frica jurnaliştilor francezi de răzbunarea personajelor puternice inhibă jurnalismul de investigaţie în stil american. În 2005, spre exemplu, revista Paris-Match a publicat o fotografie pe coperta sa cu Cecilia Sarkozy, la acel moment prima doamnă a Franţei, alături de Richard Attias, despre care se credea în acel moment că este iubitul ei şi care i-a devenit între timp soţ. Editorul de atunci, Alain Genestare, a fost ulterior forţat să plece de la revistă, în contextul în care Arnaud Lagardere, cel care controla grupul care publică Paris Match, este un prieten apropiat al lui Sarkozy.

În cele din urmă, în condiţiile în care despre multe figuri puternice din Franţa – în special bărbaţi – se crede că au călcat strâmb, iniţierea unor dezvăluiri despre viaţa lor privată ar putea transforma peisajul politic din Franţa.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.