Discursul lui Obama despre OM: Mult patos, puţine planuri concrete

0 6

Lumea arabă a luat la cunoştinţă discursul preşedintelui american Barack Obama privind situaţia din Orientul Mijlociu /OM/ şi Africa de Nord, însă acest discurs nu a provocat prea mare entuziasm, notează jurnalistul Yassin Musharbash, autorul unui comentariu publicat în Spiegel Online.

Discursul presupunea de la bun început anumite riscuri. Nimeni de la Casablanca până la Bagdad nu se aştepta ca Barack Obama să vină cu un discurs dedicat „primăverii arabe” şi totuşi liderul americani s-a decis la acest pas.

Evaluând schimbările din această regiune, liderul de la Casa Albă a încercat să explice de ce acestea necesită redactarea unui „nou capitol” în istoria diplomaţiei americane. Potrivit lui Musharbash, discursul nu a devenit unul istoric, iar „capitolul nou” conţinea mult prea multe pagini scrise probabil foarte demult.

Discursul preşedintelui american nu a fost lipsit de patetism: exprimându-şi admiraţia pentru oamenii care au devenit forţa motrice a revoluţiei, Obama a citat din demonstranţi de la Damasc şi din opozanţi din Benghazi. În acest fel, Obama a dorit să sublinieze că îi sprijină pe cei care vor să lupte pentru democraţie şi pentru respectarea drepturilor omului.

Însă, acest discurs lasă mai multe semne de întrebare, consideră jurnalistul. De exemplu, de ce Barack Obama îi acordă şi acum preşedintelui sirian Bashar al-Assad dreptul de a alege: „fie să preia conducerea în necesarul proces de reformare a Siriei, fie să plece?”. Doar Assad este cel care a dat ordinul să fie deschis focul asupra demonstranţilor, subliniază Yassin Musharbash.

De asemenea, de ce Obama nu a spus niciun cuvânt despre situaţia din Arabia Saudită, cu atât mai mult cu cât a îndemnat de mai multe ori la egalitate între sexe în alte ţări? Sau ce înseamnă în mod concret sprijinul promis de el pentru reformele din regiune?

Totuşi, Barack Obama a reuşit să găsească şi cuvinte juste, cum ar fi, de exemplu, cele la adresa principiilor pe care se bazează politica externă americană, care sunt unele corecte, dar care „nu îi asigurau cu mâncare pe cei flămânzi şi nu le ofereau locuri de muncă”. Preşedintele american avea dreptate să afirme că, în ultimele şase luni, demonstranţii au reuşit să obţină mai mult decât Ben Laden sau Al-Qaida în mai mulţi ani.

„Toate acestea sunt juste, doar că poporul arab ştie aceasta şi fără să-i spună preşedintele american”, scrie Yassin Musharbash. În opinia sa, acest aspect constituie una dintre principalele hibe ale discursului lui Obama: gândit ca un mesaj adresat lumii arabe, discursul s-a dovedit în final orientat în mare parte către „audienţa internă”.

Obama a vorbit mult despre valorile pe care ar trebui să le promoveze Administraţia sa, dar puţin despre paşi şi metode concrete. Astfel, preşedintele american a încercat să îndreptăţească operaţiunea militară sângeroasă din Libia, însă nu a tras contururi exacte, nu a fixat doctrine, nu a relevat fundamentul pentru viitor.

Rezultă că Obama, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, nu poate fi şi personaj activ, şi spectator în acelaşi timp. Discursul lui Obama va stârni critici în ceea ce priveşte fragmentele despre Orientul Mijlociu, pentru că ele conţin un sprijin univoc pentru poziţia israeliană în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului din această regiune, conchide analistul.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata