Divizarea economică din zona euro ar putea afecta coeziunea sa politică

0

Dacă în trecut o Europă cu două viteze a fost o fantasmă politică, azi ea este o realitate economică. Acest lucru se întâmplă în zona euro, inima integrării europene.

La marginea zonei euro, Grecia, Irlanda şi Portugalia trăiesc o criză a datoriei suverane, în timp ce în nucleul său nordic, condus de motorul german, economiile îşi revin, iar finanţele publice sunt solide. Mulţi se tem însă că decalajul economic s-ar putea transforma într-o prăpastie politică, scrie The Economist în ediţia de joi.(19 mai 2011)

Miniştrii de finanţe europeni au făcut tot posibilul să se comporte ca de obicei la întâlnirea din 16 mai la care Dominique Strauss-Kahn, la acel moment directorul FMI, era aşteptat să participe înainte de arestarea sa la New York, pentru agresiune sexuală.

Ei au convenit să-l desemneze pe Mario Draghi, guvernatorul băncii centrale a Italiei, drept succesorul lui Jean-Claude Trichet la conducerea Băncii Centrale Europene (BCE) la sfârşitul acestui an.

Pe de altă parte, acest comportament obişnuit a presupus şi a da undă verde unui al treilea bail-out pentru Portugalia, adăugând 52 de miliarde de euro celor 26 miliarde deja promişi de FMI.

De asemenea, au existat temeri, din ce în ce mai pronunţate, că primul bail-out, acordat Greciei în urmă cu un an, are probleme mari. De asemenea, miniştrii au admis faptul că o restructurare „soft” a colosalei datorii publice a Greciei s-ar putea prefigura ca soluţie.

Primejdia economică din sudul Europei a fost evidentă în cifrele recent publicate privind PIB¬ul pentru primele trei luni ale acestui an. Portugalia a alunecat înapoi în recesiune.

Deşi Grecia a anunţat o creştere surpriză, aceasta i-a menţinut totuşi PIB-ul cu 4,8% mai mic decât la începutul anului 2010. Economiile mai mari ale Italiei şi Spaniei au reuşit să crească, chiar dacă infim.

Ratele şomajului în cea mai mare parte a sudului Europei sunt extrem de mari. La rândul ei, Irlanda – care nu a raportat încă PIB-ul pentru începutul anului 2011, însă a suferit o contracţie puternică, de 1,6%, la sfârşitul anului trecut – pare afectată de sindromul statelor din sudul Europei.

Prin contrast, partea centrală a zonei euro se scaldă într-o renaştere economică însorită. PIB-ul german a crescut cu un ulutoar 1,5% în primele trei luni ale anului 2011 (sau 6,1% faţă de primul trimestru al anului trecut). La rândul său, economia franceză, care a întâmpinat probleme anul trecut, s-a pus în mişcare, crescând cu 1% faţă de trimestrul precedent.

Ori, în condiţiile în care cele două state sunt responsabile pentru aproape jumătate din PIB-ului zonei euro, acest lucru i-a conferit zonei euro un plus de viteză în primul trimestru, depăşind America şi Marea Britanie, cu o creştere de 0,8%. În ceea ce priveşte PIB-ul, acesta a fost de 2,5% mai mare decât în aceeaşi perioadă din 2010.

Potrivit The Economist, cu cât divergenţele economice din zona euro persistă, cu atât mai profunde vor fi consecinţele politice. Electoratele ţărilor din nordul zonei euro sunt din ce în ce mai neliniştite în privinţa bailout-urilor care par fără sfârşit. Un sondaj recent în Germania a arătat că doar 20% dintre germani s-au gândi că salvarea Greciei este justificată, în timp ce 47% sunt de părere că a fost o idee greşită.

Pe de altă parte, consecinţele negative ar putea fi chiar mai mari în sudul Europei şi în Irlanda. Aceste ţări se luptă deja cu gestionarea pachetelor de austeritate oneroase care constituie preţul salvării lor.

Ori, dacă aceste state vor ajunge să creadă că promisiunea unei armonizări cu standardele de viaţă ale Europei bogate a fost zădărnicită, cât de mult vor mai fi ele dispuse să înghită medicamentul amar?

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.