Colonialism, DSK şi FMI

0 5

Recentele ştiri legate de FMI aduc un supărător iz de colonialism. Nu atât pentru faptul că directorul francez al acestei puternice instituţii a încercat să violeze, într-un luxos apartament de hotel, o cameristă africană.

Ceea ce s-a întâmplat acolo nu ştie nimeni şi va trebui să aşteptăm înainte de a-l declara vinovat pe Dominique Strauss-Kahn. Ceea ce nu s-au lăsat însă aşteptate au fost miasmele colonialiste care încearcă să impună un succesor european.

Se ştie că doar un european se poate afla la cârma FMI, o instituţie care este proprietate a 187 de naţiuni. O regulă care discriminează restul de 93% al omenirii, notează luni (23 mai 2011) într-un editorial ziarul El Pais.

Neobişnuit este că această organizaţie – care obligă guvernele ce solicită împrumuturi să adopte principii de transparenţă, eficienţă şi meritocraţie – îşi selectează liderul printr-un proces care încalcă normele pe care le propăvăduieşte. Acest lucru se întâmplă pentru că în 1944, SUA şi Europa au convenit ca la conducerea FMI să fie un european, iar la cea a Băncii Mondiale un american.

Această înţelegere este, pe cât de învechită, pe atât de inacceptabilă. Chiar şi liderii G-20, ale căror ţări reprezintă peste 80% din economia mondială şi două treimi din populaţia planetei au promis, în 2009, că şefii acestei instituţii să fie aleşi printr-un proces „deschis, transparent şi bazat pe merite”, notează semnatarul editorialului.

Didier Reynders, ministrul belgian de finanţe, a subliniat totuşi că „ar fi de preferat ca un european să ocupe aceste post pe viitor”. în timp ce cancelarul german Angela Merkel a spus că acceptă ca un reprezentant al ţărilor emergent să fie şef al FMI … „pe termen mediu”. Deocamdată preferă un european.

Nu întâmplător titulara franceză a economiei, Christine Lagarde apare deja ca favorită: este competentă şi, mai ales ales, franceză. Ar fi bine să candideze împotriva altui rival, dar cei care vor un european în fruntea FMI nu vor o competiţie deschisă, ci doar să-şi impună propriul candidat. Editorialiştii europeni susţin că rolul FMI în salvarea financiară a Europei îl obligă pe director să cunoască acest continent şi să aibă relaţii cu clasa politică.

Este curios cum acest criteriu nu a prevelat când a fost vorba de salvarea Asiei sau a Americii Latine. În Financial Times, Wolfgang Munchau se întreabă ironic dacă, oricât de competent ar fi preşedintele Băncii Centrale mexicane, ar putea îndeplini eficient această funcţie. El crede că politicienii europeni vor fi mai reticenţi, decât latino-americanii sau asiaticii, să impună măsurile economice nepopulare care însoţesc, inevitabil, operaţiunile financiare de salvare. Ceea ce nu este adevărat.

Argumentul ar putea fi răsturnat şi demonstra că cine poate ajuta cel mai bine Europa în actualele împrejurări este un economist brazilian, turc sau thailandez competent, cu experienţă în gestionarea cu succes a crizei din propria ţară.

La fel de adevărat este că dacă acum problemele sunt în Europa, cele viitoare se vor semnala cu siguranţă în una din marile ţări emergente. Un alt mic detaliu: în timp ce ponderea Europei în economia mondială descreşte, cea a ţărilor emergente precum China, India sau Brazilia este în ascensiune.

Se justifică atunci ca noile puteri emergente, a căror influenţă asupra sănătăţii economice a lumii este hotărâtoare, să nu acceadă în executivul financiar internaţional?

Este evident că nu naţionalitatea trebuie să-l definească pe directorul FMI. Uşa trebuie deschisă candidaţilor calificaţi din întreaga lume, iar procesul de selecţie trebuie axat pe meritele candidatului. Şi nu ar fi rău să li se ceară ca odată aleşi să-şi încheie mandatul: ultimii şefi ai FMI, firesc toţi europeni, au abandonat toţi postul înainte de timp.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata