Jurnaliştii francezi trimişi în SUA să relateze despre DSK: obosiţi, iritaţi şi chiar răvăşiţi

0 9

„Legiuni” de jurnalişti francezi au fost trimişi în mare grabă săptămâna trecută în SUA pentru a acoperi ştiri după care publicul francez este ahtiat: arestarea lui Dominique Strauss-Kahn /DSK/, fostul director al Fondului Monetar Internaţional, acuzat de agresiune sexuală asupra unei cameriste a unui hotel din Manhattan.

Reporterii sunt acum obosiţi, cu ţinuta în dezordine, suprasolicitaţi, neodihniţi şi mai presus de toate într-o stare de spirit proastă – unii spun că nu au avut nicio picătură de vin roşu zile întregi, notează cotidianul The New York Times în ediţia de duminică (22 mai 2011).

Repartizarea lor pentru a acoperi această sarcină le-a oferit posibilitatea să vadă de aproape sistemul juridic din SUA şi să perceapă un sentiment anti-francez mai ales în tabloide americane. În contextul în care şi-au scris articolele din mers de pe trotuare aglomerate până în camerele lor de hotel, ceasurile le sunt încă fixate pe ora Parisului, iar ei se confruntă cu sentimente contradictorii: surescitarea ce vine din acoperirea a ceea ce mulţi dintre ei numesc povestea vieţii, uimirea că un membru al elitei franceze este dat atât de puţin respectat de media americane şi o stânjeneală pentru eşecul lor de a relata despre modul cum a tratat în trecut DSK femeile.

„Toţi jurnaliştii au ştiut că el a avut un comportament special faţă de femei”, a spus Marion Van Renterghem, o reporteră de Le Monde. „Nu am fost prea surprinsă deoarece am ştiut că avea acest viciu, dar a fost uimitor de ce noi jurnaliştii, având în vedere ceea ce ştiam despre el, nu am scris niciodată un rând despre acest lucru”. „Există această tradiţie foarte puternică în Franţa, nu şi în ţările anglo-saxone, de a nu vorbi despre viaţa privată. Este ceva sacrosanct, de aceea suntem toţi jenaţi să vorbim şi să scriem despre aceste lucruri”, a precizat ea.

Jurnaliştii francezi au vorbit despre tonul muşcător al unor articole americane, menţionând termeni pe care i-au văzut în titluri precum „broscari” şi „Frenchie” /denumirea neoficială a francezilor/. Ei au fost intrigaţi de tratamentul aplicat lui DSK: o fotografie a lui făcută cu celularul a ajuns pe primele pagini.

Totuşi, s-au confruntat cu propriile presiuni, cu care de altfel este familiarizat orice membru din media americane, tabloid sau nu. Au fost instruiţi să alimenteze continuu, sau potrivit termenului folosit de jurnaliştii francezi, „să hrănească”, site-urile lor de Web şi programele de ştiri 24 de ore din 24.

Anne Lamotte, reporter la Radio France, a plecat din Franţa atât de repede încât abia a avut timp să-şi împacheteze câteva lucruri. „Am luat doar aceşti blugi”, a spus ea, adăugând că a aflat recent că trebuie să rămână la New York şi în iunie.

„Este dificil atunci când nu mănânci şi nu dormi”, a declarat Anne-Claire Coudray, reporteră pentru postul de televiziune francez TF1, care s-a trezit înainte de ivirea zorilor pentru a filma dintr-un studio improvizat într-o cameră de hotel din Chelsea. „Dar când povestea este foarte interesantă, nu contează”, a precizat ea.

Chiar dacă au avut un program istovitor au căutat momente de relaxare ocazionale. Anne Lamotte şi colegii ei de radio şi-au luat pauze scurte între înregistrări pentru a merge la barul hotelului şi a lua un cocktail, după care înapoi la muncă. „Prin urmare simţim că suntem vii,”a spus ea.

Era uşor să-i reperezi pe francezi printre hoardele de jurnalişti din mass-media. În pofida stării lor de oboseală arătau mai bine decât mulţi dintre omologii lor americani. Mulţi dintre ei fumau în timp ce aşteptau să se întâmple ceva. Se salutau unii pe alţii sărutându-se pe ambii obraji.

Unele obiceiuri locale i-au nedumerit însă pe francezi. Franck Georgel, un reporter de televiziune pentru postul M6, a fost intrigat de cât de respectuoşi au fost jurnaliştii americani faţă de blocajele poliţiei în jurul clădirii din Lower Manhattan în care stătea DSK. „În Franţa, probabil că bariera ar fi fost dărâmată”, a spus el. „Aici, oamenii sunt mai civilizaţi”, a precizat.

Marion Van Renterghem a spus că rareori a văzut o poveste care să pasioneze atât de mult cititorii francezi. „A fost un cutremur”, atunci când a izbucnit, a subliniat ea. „Il avem pe unul dintre politicienii noştri cei mai faimoşi prins în sistemul juridic american”, a adăugat.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata