Barack Obama în Marea Britanie: ce pot realiza vizitele de stat?

0

O vizită de stat bună poate face să progreseze istoria într-un mod pozitiv, o vizită proastă recompensează un tiran sângeros. Aceasta ar părea să fie concluzia evidentă a două tipuri de vizite foarte diferite, comentează BBC în ediţia de marţi (24 mai 2011).

Vizita recentă a reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii în Irlanda a fost aproape universal salutată drept o contribuţie imensă la vindecarea unor răni istorice adânci. Mult mai devreme în timpul domniei sale – în iunie 1978 – vizita de stat în Marea Britanie efectuată de dictatorul comunist român Nicolae Ceauşescu şi soţia sa este apreciată drept una dintre cele mai puţin glorioase.

Potrivit BBC, România era deja bine cunoscută ca fiind unul dintre cei mai corupţi şi opresivi sateliţi ai URSS din perioada Războiului rece. La 11 ani după ce au dormit într-un apartament de la Palatul Buckingham, soţii Ceauşescu au fost executaţi de propriul popor în plină revoluţie din 1989.

Cele mai multe vizite de stat nu se încadrează în astfel de extreme. Adesea aprofundează relaţiile, uneori cresc comerţul şi investiţiile, ocazional celebrează o alianţă istorică sau oferă perspectiva unei noi alianţe.

Alături de spectacolul public grandios, este timp şi pentru dialog politic între premierul Marii Britanii şi liderul aflat în vizită. Tot mai des, un grup întreg de miniştri din guvern îl însoţesc şi de cele mai multe ori Whitehall se implică.

Invitaţiile de a veni în Marea Britanie pentru o vizită de stat sunt într-adevăr guvernamentale, emise ca instrument ultim de diplomaţie a statului. Aprobarea dată şefilor de stat invitaţi este imensă, de aici controversa atunci când opinia publică are o viziune sumbră asupra vizitatorilor unui anumit stat.

Ambii împăraţi ai Japoniei – Hirohito în 1971 şi Akihito în 1998 – s-au confruntat cu o ostilitate foarte evidentă pe străzile din Londra din partea supravieţuitorilor brutalităţii asupra prizonierilor de război britanici din perioada celui de-al doilea război mondial. Aceştia s-au adunat de-a lungul traseului procesiunii tradiţionale spre Palatul Buckingham, unii întorcând spatele la trecerea împăratului iar alţii fiind chiar mai demonstrativi în mânia lor.

Dar alţii din Marea Britanie, printre care guvernele care au cerut invitarea împăraţilor, s-au gândit că a venit vremea de a pune reconcilierea cu Japonia ca întreg mai presus de plângerile că scuzele depline şi compensaţiile s-au lăsat îndelung aşteptate.

Preşedintele Zimbabwe, Robert Mugabe, a primit titlul de cavaler britanic din partea reginei, în timpul vizitei sale de stat din 1994, înainte ca el să comită cele mai rele excese ale regimului său, fiind deposedat de titlu 14 ani mai târziu – în aceeaşi zi în care Nelson Mandela a fost primit de regină la Palatul Buckingham.

Nimeni nu a contestat dreptul fostului preşedinte sud-african la o vizită de stat, iar aceasta a fost unanim considerată drept o mare oportunitate pentru a saluta un erou cu adevărat global.

Cele mai multe vizite de stat sunt fie salutate, fie lasă indiferentă majoritatea oamenilor. Regina a fost gazda unui număr de 100 de vizite de stat în Marea Britanie, în timpul domniei ei.

Vizita cuplului Obama este a 101-a. Aceasta este un puţin ieşită din comun. Preşedintele SUA şi soţia sa vor fi văzuţi în public mai puţin decât oricare vizitatori care i-au precedat. Ceremonial standard al unei procesiuni până la palat a fost abandonat – potrivit palatului deoarece timpul este pur şi simplu prea strâns, dar temerile privind securitatea trebuie să fi jucat un rol. Altminteri, multe lucruri rămân aceleaşi.

Discuţiile politice serioase au loc a doua zi. Pompa şi fastul domină prima zi: muzică, o gardă de onoare iar în ultima seară un banchet de stat la palat cu mese verificate de regină înainte de sosirea oaspeţilor ei, cu cimpoierii scoţieni înconjurând sala la un moment dat şi discursuri ale suveranei şi şefului de stat aflat în vizită.

Se pare că toate acestea impresionează întotdeauna şi nu există îndoiala că vizitatorii – indiferent de cât de puternici sunt – simt că au fost onoraţi într-un fel special. Unii lideri merită în mod clar această onoare. Alţii nu o merită în mod clar.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.