După noi, potopul!

1

– În plină eră europeană a dezideratului sustenabilităţii, cu România membră de jure a marii famlii a statelor bătrânului continent, în mai noua lor organizare comună (chiar dacă îşi asumă un statut de cenuşăreasă – vesticii dezavuează dictonul caprei râioase ce-şi ţine coada sus) cei de la Primăria şi Consiliul Local Municipal Iaşi par complet pe dinafară sub acest aspect, în adoptarea politicilor de guvernare locală. Nu e greu de observat nepăsarea şi indolenţa primarului şi a consilierilor locali care votează abjecţii împovărătoare precum creditele, fie şi pentru cofinanţarea proiectelor europene. Căci, iată, e pe cale să se „întâmple” cel de al doilea împrumut al municipalităţii, în valoare de 30 milioane de euro. Adică ceva mai mult de jumătate din valoarea creditului Dexia, considerat la acea vreme uriaş şi inutil, bani pe care suspect de multe voci afirmă că primarul i-a risipit pur şi simplu pe lucrări ce costau în mod normal mult mai puţin.

Dar să revenim asupra noii îndatorări, care se doreşte a asigura contribuţia locală în finanţarea europeană a unor proiecte precum construcţia pasajelor Mihai Eminescu şi Octav Băncilă, modernizarea reţelei rutiere în centrul Iaşului, amenajarea zonei de agrement Ciric, construcţia Centrului Tehnologic Regional etc. Desigur, fiecare din acestea are utilitatea lui, dar nu toate au o prioritate care să justifice finanţarea imediată, fie şi prin împrumut.

Într-un climat mondial al insecurităţii financiare generate de o criză mondială de care e clar că România încă suferă, în ciuda optimismului preşedintelui Băsescu sau al premierului Boc, aleşii locali se înghesuie la „plăcinte” precum investiţii în agrement şi generalităţi în materie de dezvoltare locală.

În acelaşi timp, avem străzi desfundate în centru, iar spaţiile verzi, reduse drastic ca suprafaţă, ne dau din ce în ce mai puţin oxigen. Dar hai să zicem că, în ultimă instanţă, e foarte bine că se fac proiecte de dezvoltare cu finanţare europeană şi la nivelul municipalităţii ieşene, în sfârşit! Fie ele şi de orice fel, câtă vreme grosul firfiricilor curge de la „maica” UE. Nu e normal însă ca această cofinanţare să fie asigurată din bugetul local? De ce să fie nevoie de împrumuturi?

Başca alte 600.000 euro pentru zece proiecte mai mici din care unele nu conţin practic nici un beneficiu concret pentru ieşeni iar altele se pot face gratis. Aproape 50.000 euro pentru ca cei de la Primărie să înveţe aplicarea unor soluţii moderne în iluminatul public, cu reducerea consumului de energie? Haida de! Asta face orice şcolar care se documentează puţin pe internet. Şi nu primeşte salariu!

Aproape o sută de mii de euro pentru „obţinerea calităţii şi excelenţei în domeniul serviciilor publice şi guvernării locale prin schimbul de modele de bună practică la nivel european”! Să mă iertaţi, dar eu nu le văd decât ca pe nişte reţete de tocat bani, pentru că beneficiul e deja plătit prin salarizarea unui personal căruia i se pot trasa astfel de sarcini.

Ani de zile s-a putut gospodări oraşul acesta din bugetul local – mare, mic, cum era el. Şi, al naibii, parcă era ceva mai bine întreţinut, chiar fără banii europeni. Las la o parte faptul că Iaşul are anul acesta cel de al doilea buget ca mărime din ţară, după Bucureşti. Brusc, de două mandate încoace, acest lucru nu se mai poate. Nu mai ajung banii, trebuie împrumut! Cum aşa? Nu suntem în stare să întreţinem ce avem, dar vrem proiecte de investiţii noi. În regulă, nu sunt câtuşi de puţin împotriva progresului şi a dezvoltării, dar sunt acestea reale? Cât de real e progresul pe care-l faci cu bani de împrumut? E sustenabilă dezvoltarea pe credit? Căci, vrei – nu vrei, banii va trebui să-i dai înapoi şi pentru aceasta va trebui să ai şi din ce!

Aşadar pe ce se bazează autorii ideii de împrumut pentru gospodărirea municipiului Iaşi? Pe prognoze de creştere economică? Pe reeşalonarea datoriilor, dacă se intră în incapacitate de plată? Pe eventuale garanţii guvernamentale? Pe prezumţia că taxele locale vor putea fi crescute la nesfârşit, pentru că populaţia oricum tace şi suportă?

Eu, unul, nu pot să văd cu alţi ochi ce fac primarul şi consilierii locali decât ca o îndatorare uriaşă şi inutilă. E ca şi cum ţi-ar lua foc bucătăria, ai avea inundaţie în baie de la vasul de WC revărsat, în cămară ţi s-ar fi răsturnat şi spart toate borcanele, gândacii ar juca şah cu şobolanii pe pătrăţelele feţei de masă, copiii ţi-ar ieşi în întâmpinare, murdari, rupţi şi plângând, iar tu te-ai duce direct în sufragerie, să-ţi instalezi cu tact o plasmă abia luată pe credit „cu buletinul”, cu o bere rece alături.

Domnilor, veniţi-vă odată în fire, vremea lui Ludovic al XV-lea al Franţei şi a celebrei sale fraze „Après moi le déluge” a trecut de secole!

Ion SCUTARU

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Marin spune

    Totul e acum ok !

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.