Nemulţumirile legate de activitatea lui Catherine Ashton devin publice

0 6

Murmurul persistent cu privire la eforturile Uniunii Europene de a promova o politică externă unificată s-au transformat luni într-o nemulţumire exprimată public, atunci când şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, s-a confruntat cu mai multe plângeri separate formulate de către statele membre, scrie New York Times în ediţia de luni (23 mai 2011).

David Lidington, ministrul britanic pentru Europa, a descris cerinţele financiare din ce în ce mai mari ale Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE), aflat încă într-un stadiu embrionar, drept „oarecum ridicole”, într-un context în care acestea se ridică la suma de aproximativ 500 de milioane de euro pentru anul 2012.

De asemenea, alte trei ţări mai mici au făcut apel la o consultare sporită în cadrul UE pe tema noului organism european şi la crearea unei culturi comune în rândul diplomaţilor UE.

Aceste critici vin în continuarea comentariilor făcute în această lună de către ministrul de externe belgian, Steven Vanackere, care a subliniat lentoarea cu care Ashton a reacţionat public la evenimentele de politică externă.

Această idee a fost reluată luni de ministrul de externe francez, Alain Juppé, care a precizat că, deşi nu vrea să o critice pe Ashton, crede că este necesar ca şefa diplomaţiei europene să reacţioneze mai rapid, fără a aştepta un consens între toate cele 27 de state membre ale UE. Ashton a primit însă sprijinul ministrului italian de externe, Franco Frattini, care a descris criticile drept „nedrepte”.

Spre exemplu, declaraţia făcută de Ashton cu privire la moartea lui Osama ben Laden, care a venit la mai multe ore după ce liderii UE au comentat pe marginea ei, a părut să justifice nemulţumirile cu privire la eşecul Europei de a-şi creşte prestanţa pe scena lumii.

După 18 luni de mandat, Ashton nu a făcut progrese semnificative în direcţia scopului declarat al UE de a crea o politică externă mai unificată, unul dintre obiectivele principale ale Tratatului de la Lisabona.

Crearea SEAE s-a desfăşurat lent. Doar recent mai mulţi diplomaţi de rang înalt au fost aduşi în cadrul noului corp diplomatic, cum ar fi cazul lui Pierre Vimont, fostul ambasador francez la Washington.

În plus, Ashton nu s-a mutat încă în clădirea pe care şi-a ales-o ca sediu, iar personalul său funcţionează în prezent în opt clădiri separate din Bruxelles, după cum a declarat ea reporterilor luni.

Unii cred că sarcina lui Ashton este una imposibilă, deoarece aceasta combină fostele funcţii de politică externă ale preşedinţiei prin rotaţie a blocului comunitar cu rolul de membru al Comisiei Europene din partea Marii Britanii.

Cu toate acestea, în condiţiile în care până în prezent oficialii şi miniştrii britanici au susţinut¬o pe Ashton, cel puţin public, decizia lui Lidington de a-şi exprima nemulţumirea în mod public marchează o schimbare.

„Regatul Unit consideră că Serviciul european de Acţiune Externă trebuie să îşi definească priorităţile şi să le urmărească”, a declarat el reporterilor din Bruxelles. „În cazul în care încearcă să facă prea mult el va realiza puţine”, a explicat oficialul citat.

„În ceea ce priveşte bugetul, ideea că acesta (SEAE, n.red.) cere mai mult decât cere UE ca întreg prin intermediul Comisiei Europene este oarecum ridicolă „, a adăugat el.

Pe de altă parte, Ashton a susţinut că solicitarea de creştere cu 5,8% a bugetului dedicat corpului diplomatic pentru 2012 a fost, în principal, destinată acoperirii obligaţiilor curente faţă de personal, inclusiv a plăţilor către cei care au fost transferaţi de la alte instituţii europene, ale căror salarii nu au fost cuprinse în buget. Ea a declarat totodată că încearcă să facă economii de 10% prin sporirea eficienţei.

Între timp, un document prezentat de Belgia, Olanda şi Luxemburg a subliniat temerile că statele membre mai mari domină noul corp diplomatic şi nu sunt dispuse să împartă informaţiile cu alţii. Cele trei state au cerut în acest context un schimb de documente mai intens şi crearea „unei culturi diplomatice comune”, ceea ce a părut să contrazică apelul lui Lidington la un organism cu un domeniu de aplicare limitat.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata