Indignare în Orientul Mijlociu faţă de iniţiativa de pace a preşedintelui Obama

0

În Orientul Mijlociu s-au auzit multe discursuri privind „noi începuturi” sau despre bunele intenţii ale SUA. Cel pronunţat de preşedintele Barack Obama nu va fi probabil, unul memorabil.

A fost destul de ezitant în abordarea chestiunii israeliano-palestiniană, iar simpla menţionare a frontierelor de dinainte de 1967 ca bază a unui acord /un principiu deja susţinut de Clinton şi Bush/ a fost suficient pentru a înfuria dreapta israeliană şi pe primul ministru, Benjamin Netanyahu, care a dat asigurări că Israelul nu va reveni niciodată la acestea, notează miercuri (25 mai 2011) ziarul El Pais.

Netanyahu considera vizita la Washington o simplă formalitate. Miza era susţinerea unui discurs în faţa Congresului american şi aplauzele primite de la majoritatea republicană şi de la congresmenii democraţi care fac lobby pentru Israel.

Când a afirmat însă că Palestina nu se poate înfiinţa în dauna teritoriului israelian, el nu a inclus doar teritoriile ocupate care cuprind Ierusalimul de Est aparţinând Israelului, ci a şi a lansat un mesaj de rezistenţă electoratului său.

Linia verde stabilită prin armistiţiul din 1949, frontiera (care atunci despărţea Israelul de Iordania) în vigoare până la războiul din 1967, a fost baza de plecare a eşuatelor negocieri de la Camp David din 2000.

În 2004, George W. Bush i-a trimis o scrisoare lui Ariel Sharon în care consideră „nerealistă” revenirea completă la liniile armistiţiului din 1949 şi arăta că aceste frontiere trebuie să se adapteze la „schimbările reciproc convenite”. Acelaşi lucru pe care îl susţinea şi Cvartetul (SUA, Uniunea Europeană, Rusia şi ONU) în ultimii ani şi proclamat de Barack Obama în discursul de la Cairo.

Obama nu a propus nimic nou, nimic care să altereze statu quo-ul care primează de la intrarea în impas a negocierilor de pace în septembrie anul trecut. Nici măcar nu a menţionat necesitatea ca Israelul să nu mai colonizeze teritoriile ocupate, cum prevede Foaia de Parcurs al Cvartetului şi cerea el însuşi nu cu mult timp în urmă.

Iar guvernul israelian preferă să temporizeze, în speranţa ca, în 2013, la Washington, să vină un preşedinte mai favorabil intereselor sale. Obama şi Netanyahu nu se înţeleg pe plan personal, iar coaliţia de dreapta israeliană îl vede cu ochi duşmănoşi pe Obama. Danny Danon, deputat al blocului Likud l-a acuzat direct pe Obama că a adoptat „planul lui Yasser Arafat pentru a distruge Israelul”.

În schimb, Tzipi Livni, şefa opoziţiei şi lidera Kadima (partidul cel mai votat la ultimele alegeri), a declarat că propunerile lui Obama convin Israelului şi că marea problemă este „imobilismuľ lui Netanyahu.

Nici în lumea arabă reacţiile nu s-au lăsat aşteptate. Preşedintele ANP, Mahmud Abbas, a preferat să se reunească cu alţi lideri înainte de a-şi exprima oficial opinia.

Liderii arabi şi-au declarat însă făţiş scepticismul, tot mai mare de când Obama s-a opus unei rezoluţii a ONU care condamnă colonizarea Cisiordaniei şi justificat de anunţul că, indiferent de ceea ce va aproba Adunarea Generală a ONU, Washingtonul nu preconizează să recunoască în septembrie statul palestinian. La rândul său, Hamas a calificat discursul drept „o capcană”.

Mulţi au considerat o ipocrizie avertismentul lansat libianului Muammar el Gaddafi şi yemenitului Ali Abdullah Saleh de a abandona puterea, în timp ce i se oferea sirianului Bashar el Assad şansa de a deveni liderul reformelor democratice când va înceta să-i masacreze pe manifestanţi.

A surprins şi că în discursul său privind democratizarea lumii arabe, Obama nu a menţionat Arabia Saudită, unul din regimurile cele mai opresive. Această omisiune a evocat bănuială că livrările de petrol sunt pentru Washington mai importante decât aspiraţiile de libertate a milioane de arabi.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.