Scriitorul Fănuş Neagu va fi înmormântat în Parcul memorial al Academiei Române din Cimitirul Bellu

0

Scriitorul, scenaristul şi publicistul Fănuş Neagu va fi înmormântat joi, la Cimitirul Bellu, în Parcul memorial al Academiei Române.

Cortegiul funerar va pleca joi, la ora 11,30 de la sediul Uniunii Scriitorilor din România (USR), spre Cimitirul Bellu şi va fi depus în Capela mare, unde la ora 14,00 va fi oficiată slujba de înmormântare.

Sicriul cu corpul neînsufleţit al marelui dispărut a fost depus, miercuri, la sediul USR. Pe la catafalcul din holul Casei Monteoru, din Calea Victoriei, au trecut multe personalităţi ale culturii, politicii, pentru a-i aduce un ultim omagiu lui Fănuş Neagu – regizorul Alecu Croitoru, scriitorii Gheorghe Istrate, Toma George Maiorescu şi Gabriel Dimisian, criticul de film Valerian Sava, consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu, care a depus o coroană de flori în numele preşedintelui României, actorii Dorel Vişan, Mircea Albulescu, Alexandru Bindea, Eusebiu Ştefănescu, comentatorul sportiv Ovidiu Ioaniţoaie, scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu.

Au mai fost depuse coroane de flori din partea primului ministru Emil Boc, a guvernatorului BNR Mugur Isărescu, a conducerii Societăţii Române de Radio şi a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, din partea Uniunii Scriitorilor, a Academiei Române şi a Editurii Academiei, în numele lui Sergiu Nicolaescu din partea Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.

La catafalcul scriitorului s-au aflat soţia acestuia, Stela Neagu, fiica Anita şi soţul acesteia, poetul Nicolae Dragoş, precum şi alte rude şi prieteni. Unul dintre nepoţii apropiaţi ai scriitorului, Aurel Topciu, a declarat că, din păcate, Fănuş Neagu nu va mai putea participa la inaugurarea casei sale-muzeu din localitatea natală Grădiştea de Sus, judeţul Brăila, care va avea loc cel mai probabil în această vară.

Scenaristul, scriitorul şi publicistul Fănuş Neagu a murit marţi dimineaţă, la Spitalul Elias din Capitală, ca urmare a unei afecţiuni neoplazice metastazante, consumptive şi cu evoluţie îndelungată, după cum a anunţat unitatea sanitară. Fănuş Neagu avea 79 de ani.

Moartea marelui scriitor a fost deplânsă de colegii de breaslă, de politicieni, de oameni din lumea sportului şi de academicieni.

Romancierul Augustin Buzura şi-a exprimat regretul pentru moartea celui care „era un sfânt al gramaticii şi al limbii române corect vorbite”, criticul literar Nicolae Manolescu l-a apreciat pe Fănuş Neagu drept „unul dintre cei mai de seamă prozatori ai generaţiei sale”, iar scriitorul Dinu Săraru ca pe „unul dintre cei mai mari poeţi ai limbii române, după Arghezi şi Barbu”.

În mesajele de condoleanţe transmise, preşedintele Traian Băsescu a spus că Fănuş Neagu a fost simbolul unei generaţii care a asumat literatura ca expresie a libertăţii, iar premierul Emil Boc l-a apreciat ca „un magician al cuvântului şi un mare român”, care prin moartea sa a lăsat un gol imens, pe care cultura românească îl va resimţi”.

Fănuş Neagu a iubit cu patimă limba română, a apărat-o cu devotamentul unui soldat şi a îmbogăţit-o cu ardoarea unui apostol, a afirmat, la rândul său, ministrul culturii, Hunor Kelemen, în mesajul său de condoleanţe.

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat că moartea prozatorului Fănuş Neagu reprezintă „o reală pierdere pentru români, pentru literatura română şi pentru o prezenţă civică cu totul deosebită”, caracterizându-l pe marele scriitor drept ”un om înzestrat cu un talent deosebit, care se remarca printr-o anumită atitudine civică, un om decent, care era foarte reticent şi izbucnea împotriva tuturor manifestărilor acestora prezente azi mai mult ca oricând în viaţă – fripturismul, datul din coate, căutarea de profituri, şi mai ales lumea asta a banului care a deformat total mentalităţile şi gândirea unora”.

Şi Asociaţia Presei Sportive a deplâns dispariţia marelui scriitor Fănuş Neagu, apreciindu-l drept ”unul dintre ultimii corifei care şi-au aplecat pana lor măiastră spre fenomenul sportiv”.

Actorul Dorel Vişan a spus că odată cu moartea lui Fănuş Neagu ”a mai căzut un stâlp de la eşafodul unei culturi mari şi, din păcate, nu avem ce pune în loc”.
Personalitatea şi creaţia scriitorului au fost omagiate şi la Salonul internaţional de carte „Bookfest”. Titluri cunoscute din creaţia lui Fănuş Neagu au fost prezentate la editura SemnE şi la Editura Academiei.

***
Scriitorul Fănuş Neagu s-a născut în 1932, la 5 aprilie, în comuna Grădiştea de Sus, judeţul Brăila.

Povestitor şi nuvelist extraordinar, inspirat în special de lumea ţărănească, dar şi de specificul vieţii portuare dunărene din zona sud-estică a ţării, a Brăilei natale, Fănuş Neagu s-a impus prin cărţile sale ca unul dintre marii povestitori ai literaturii române, pitorescul, lirismul şi savoarea lexicală din scrierile sale asigurând autorului un foarte mare şi bine meritat succes.

A urmat Şcoala de Literatură ”Mihai Eminescu” (1951-1953) şi apoi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

După ce şi-a terminat studiile, a fost învăţător în satul Largu din Bărăgan (1953-1954), apoi a lucrat ca redactor la ”Scânteia tineretului” (1954-1956), la revistele ”Luceafărul” şi ”Amfiteatru” (1965-1968), ca secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi redactor-şef la revista ”Literatorul” (1990-1998).
A condus Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, în calitate de director, între anii 1993-1997.

Literar, a debutat cu nuvela ”Duşman cu lumea”, apărută în revista ”Tânărul scriitor” (1954), patru ani mai târziu debutând editorial cu povestirile din ”Ningea în Bărăgan” (1959).

Au urmat culegerile de povestiri şi nuvele ”Somnul de la amiază” (1960), ”Dincolo de nisipuri” (1962), ”Cantonul părăsit” (1964, Premiul Uniunii Scriitorilor), ”Vară buimacă” (1967) – care au fost incluse, alături de lucrări inedite, în antologiile ”În văpaia lunii” (1971, 1979), ”Fântâna” (1974), şi alte volume de proză scurtă, printre care: ”Casa care se leagănă” (1972), ”Pierdut în Balcania” (1982), ”Povestiri din drumul Brăilei” (1985), ”Partida de pocher” (1994) şi ”O corabie spre Bethleem” (1997), ”Dincolo de nisipuri” (2004).

Câteva dintre nuvelele şi povestirile sale au fost traduse şi incluse în numeroase antologii apărute în străinătate.

Ca prozator, a cunoscut deplina consacrare cu romanul ”Îngerul a strigat” (1968), titlu de referinţă al prozei româneşti postbelice, carte care a dominat evenimentele editoriale ale anului în care a apărut. Acest prim roman a fost urmat de ”Frumoşii nebuni ai marilor oraşe.

Fals tratat despre iubire” (1976), ”Scaunul singurătăţii” (1988), toate trei obţinând Premiul Uniunii Scriitorilor, şi de ”Ţara hoţilor de cai” (1991), ”Amantul Marii Doamne Dracula” (2001). În anul 2004 i-a apărut ”Asfinţit de Europa, Răsărit de Asie. Jurnal cu faţa ascunsă” (2 volume).

Atras de teatru, a scris câteva piese, între care ”Echipa de zgomote” (1970, piesă în două părţi), ”Scoica de lemn” (1978), ”Casa de la miezul nopţii sau Paiaţa soseşte la timp” (1988), toate premiate de Uniunea Scriitorilor, ”Olelie” (1983). A semnat, singur sau în colaborare, scenarii de film: ”Lumină de iulie” (1963), ”Casa de la miezul nopţilor” (1975), ”Lişca” (1983), ”Sosesc păsările călătoare” (1984), ”Casa din vis” (1991), ”Terente – regele bălţilor” (1995) ş.a.

A colaborat cu articole, reportaje, povestiri la foarte multe ziare şi reviste, a prefaţat diverse cărţi cu profil sportiv sau turistic şi a mai publicat ”tablete” sportive, foarte pitoreşti, în ”România literară”, adunate în volumele ”Cronici de carnaval” (1972) şi ”Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea” (1977).

Printre volumele sale de publicistică se numără şi ”Cartea cu prieteni. Poeme răsărite în iarbă” (1979) şi ”A doua carte cu prieteni” (1985), care conţin însemnări despre scriitorii pe care i-a cunoscut. Membru corespondent (din 12 nov. 1993) şi membru titular (din 21 dec. 2001) al Academiei Române.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.