Un fapt puţin relatat în cazul DSK: victima este o membră de sindicat, cu drepturi cărora FMI li se opune

0

Un fapt foarte important a fost în mare parte absent din acoperirea cazului agresiunii sexuale de care este acuzat Dominique Strauss-Kahn /DSK/ – camerista este reprezentată de un sindicat, subliniază ziarul britanic The Guardian în ediţia de marţi (24 mai 2011).

Motivul pentru care acest lucru este o parte importantă a cazului este acela că e posibil ca presupusa victimă a lui DSK să nu se fi simţit suficient de încrezătoare, pentru a da curs acţiunii, fie în superiorii săi administrativi fie în agenţiile de aplicare a legii, dacă nu ar fi fost protejată de un contract sindical.

Marea majoritate a lucrătorilor hotelieri din SUA, la fel ca majoritatea lucrătorilor din sectorul privat, nu se bucură de o astfel de protecţie.

Acest lucru contează, consideră ziarul britanic, deoarece, în conformitate cu legislaţia din SUA, un angajator poate concedia un lucrător în orice moment pentru aproape orice motiv. Este ilegal însă pentru un angajator să concedieze un lucrător pe motiv că raportează o agresiune sexuală.

Dacă un lucrător poate dovedi că acesta este motivul pentru care a fost concediat, el poate obţine locul de muncă înapoi şi probabil plăţi retroactive. Sancţiunile tind să fie minore, astfel că plata este, din păcate, pe măsură.

Cu toate acestea, este deplin legal pentru un angajator să concedieze un lucrător care raportează o agresiune sexuală pe motiv că a întârziat la locul de muncă sau pentru oricare altă abatere. Deoarece angajatorii cunosc legea, ei nu spun niciodată că au concediat un lucrător pentru că a raportat o agresiune sexuală, ci pentru alte deficienţe în munca lor, reale sau inventate.

În acest fel, SUA se evidenţiază dintre majoritatea ţărilor bogate. De exemplu, toate ţările din Europa de Vest permit lucrătorilor unele măsuri de protecţie a forţei de muncă, angajatorii trebuind să prezinte un motiv pentru concedierea lor. Angajaţii pot contesta demiterea lor dacă ei cred că motivul nu este valabil, spre deosebire de SUA, unde nu există recurs.

Imaginaţi-vă situaţia în care s-ar afla camerista dacă nu ar fi protejată de un contract sindical, notează The Guardian. Este o tânără mamă imigrantă, care are nevoie de acest loc de muncă pentru a¬şi întreţine familia.

Potrivit relatărilor, probabil că ea nu a cunoscut identitatea lui DSK în momentul în care a raportat agresiunea, dar cu siguranţă a înţeles că persoana care ocupa apartamentul de 3.000 dolari pe noapte este bogată şi importantă. În aceste împrejurări, cât de probabil ar fi fost ca ea să le raporteze agresiunea sexuală superiorilor ei?

Cameristele se numără, în general, printre lucrătorii hotelieri cu salariu minim, câştigând adesea ceva mai mult decât salariul minim. Este un loc de muncă cu rotire mare de personal, ceea ce înseamnă că orice cameristă este considerată uşor de înlocuit de către conducerea hotelului.

Dacă această cameristă nu beneficia de protecţia unui contract sindical, oare ar fi contat ea pe superiorii săi ca aceştia să-i ia apărarea împotriva unui oaspete important al hotelului? Ar fi fost ea pregătită să-şi rişte slujba dând curs cazului?

Nu se va şti niciodată cum ar fi răspuns această femeie în situaţia în care nu beneficia de protecţia unui sindicat. Este posibil ca multe agresiuni similare să rămână neraportate, deoarece victimele nu sunt sigure că îşi pot permite să-şi rişte locul de muncă dând curs cazului. Pur şi simplu trebuie să accepte hărţuirea sexuală şi chiar agresiunea sexuală ca „parte a job-ului”.

Cazul prezintă o ironie deosebită, având în vedere poziţia anterioară a lui DSK. FMI, alături de alţi piloni ai establishment-ului economic, a făcut presiuni mult timp pentru reducerea drepturilor lucrătorilor la locul de muncă.

Concret, au presat ţări din lumea întreagă să adopte măsuri care slăbesc puterea sindicatelor. FMI a cerut, de asemenea, ţărilor occidentale să elimine sau să slăbească legile ce-i împiedică pe angajatori să concedieze lucrători după bunul lor plac. Aceste legi, alături de sindicate, sunt văzute drept „rigidităţi ale pieţei forţei de muncă”, ce împiedică aceste pieţe să funcţioneze eficient.

În lumea ideală a politicilor de manual ale economiştilor, toţi angajatorii ar trebui să aibă capacitatea de a concedia angajaţi după bunul plac. Nu ar mai exista o legislaţie de protecţie şi nici sindicate care să împiedice astfel de situaţii. În această lume ideală a economiştilor, directori puternici ar putea fi siguri că le este permis să molesteze angajate ale unui hotel fără a fi pedepsiţi.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.