Un tehnocrat la FMI, şansa pentru Medvedev de a impune o alternativă viabilă

0

Va fi interesant de văzut ce rol va decide să joace preşedintele rus Dmitri Medvedev, joi (26 mai 2011), la summitul G8 de la Deauville, în Franţa.

Dintre multele probleme de pe agenda aglomerată a G8, cea care nu este nici măcar oficial discutată – cine-i va succeda lui Dominique Strauss-Kahn /DSK/ la conducerea FMI – ar putea arăta adevăratul leadership al lui Medvedev în arena globală, este de părere Martin Gilman, fostul reprezentant al FMI în Rusia, şi actual profesor la Şcoala Superioară de Economie, semnatarul articolului publicat de ziarul rus de limbă engleză The Moscow Times.

Problema succesiunii la FMI a devenit de o urgenţă bruscă, având în vedere că au început deja manevrele europenilor de a-şi asigura ceea ce ei privesc drept poziţia ce li se cuvine de drept.

Invocând argumente discutabile privind de ce nu este oportun să se ia în considerare neeuropeni pentru acest post, europenii sunt nerăbdatori să se coaguleze în jurul unui candidat reciproc acceptabil pentru acest post, înainte de summitul de la Deauville. Ei ar dori sa creeze un ”fait accompli” /fapt împlinit/ pentru a obţine acordul SUA înainte ca ţările BRIC /Brazilia, Rusia, India şi China/, precum şi alte ţări cu pieţe emergente, să organizeze sprijinul pentru o alternativă viabilă.

Grupul Deauville poate avea încă o relevanţă, având în vedere dominaţia sa asupra afacerilor economice globale, ce decurge din mandatul originar – monedele G5 constituind drepturile speciale de tragere ale FMI. Acest fapt rezultă dintr-un anacronism istoric, care le asigură europenilor peste 33% din voturi în deciziile FMI, chiar şi după reformele minime convenite cu surle şi fanfare în 2008.

Europenii pot avea câştig de cauză, exceptând cazul în care Medvedev nu le va încurca socotelile. Preşedintele rus, care reprezintă o putere europeană istorică, stă cu un picior în tabăra europeană şi cu altul în tabăra partenerilor din BRIC.

Care este interesul Rusiei în această afacere?

Ar putea fi util să se amintească poziţia Moscovei pe vremea ultimei schimbări în managementul FMI, una pe cât de înţeleaptă pe atât de profetică. În 2007, Josef Toš ovský, fostul guvernator al Băncii centrale a Cehiei, cu „o experienţă practică serioasă în domeniul cooperării economice internaţionale şi un specialist recunoscut în probleme de stabilitate financiară”, potrivit Ministerului rus de Finanţe, a fost candidatul Rusiei la postul de director al FMI.

Poate că FMI nu ar fi fost la fel de mare sau proeminent politic pe cât a fost sub DSK, dar ar fi putut rămâne mai relevant pentru soluţii pe termen lung pentru economia globală, crede analistul.

Potrivit acestuia, prea mulţi se grăbesc să laude modul cum a gestionat DSK criza. S-ar putea dovedi pripit. Nu se ştie încă cum va evolua criza datoriei suverane din Europa. S-ar putea foarte bine ca FMI, mai degrabă decât să convingă creditorii şi debitorii să ajungă la o soluţie pragmatică susţinută de contribuabilii lor, să sprijine garantarea unor cote chiar mai ridicate ale datoriei, care se vor dovedi în cele din urmă nesustenabile financiar şi politic.

Având un politician ca director, indiferent de cât de abil va fi el, din aceeaşi regiune ca debitorii majori ai FMI, ar fi ultimul conflict de interese pentru FMI ca mediator. Din acest motiv, un politician european ar fi o parte a problemei, nu soluţia, consideră analistul.

Prerogativa tradiţională a europenilor ar fi avut sens dacă aceste ţări, împreună cu America de Nord şi Japonia, ar fi rămas centrul finanţelor globale. Dar centrul de greutate financiar s-a mutat în mod clar la est şi sud, lucru care nu se reflectă în cotele de vot deţinute de ţări în cadrul FMI: China are o cotă mai mică decât Marea Britanie sau Franţa, iar India mai mică decât Italia.

Poate că europenii ar fi iertaţi dacă ar fi furnizat directori de mai bună calitate în trecutul recent, consideră analistul. Din păcate, cei trei politicieni din ultimul deceniu s-au dovedit o dezamăgire. Predecesorii lor iluştri din zilele de glorie ale FMI, Jacques de Larosiere şi Michel Camdessus, erau greu de egalat. Ambii au fost francezi şi tehnocraţi desăvârşiţi, nu miniştri.

Următoarele ore s-ar putea dovedi critice şi multe vor depinde de modul în care SUA şi China văd situaţia. Din raţiuni diferite, niciuna din aceste ţări nu este entuziasmată de un candidat european dacă un alt candidat înalt calificat, neeuropean, este disponibil. Rusia vrea să vadă un FMI mai puternic, care să abordeze problemele financiare ale secolului al XXI-lea.

Va juca Rusia, la Deauville, cartea europenilor, sau va încerca să susţină o alternativă viabilă, aşa cum a făcut în 2007? Este şansa lui Medvedev de a da dovadă de leadership în arena globală, conchide semnatarul analizei.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.