Gaddafi a plasat 1,27 miliarde de euro băncii franceze „Société Générale”

0

Produsele financiare complexe ale „Société Générale” au constituit unul dintre plasamentele preferate ale lui Muammar Gaddafi, care a încredinţat 1,27 miliarde de euro din renta petrolieră băncii franceze, prin intermediul Libyan Investment Authority (LIA ), fondul suveran libian.

Dacă „Société Générale” a acţionat în deplină legalitate vânzând aceste produse structurate, în schimb, după instituirea de sancţiuni internaţionale împotriva regimului libian, la începutul lui 2011, banca s-a ferit să recunoască public existenţa acestor plasamente netransparente, care îi ofereau marje importante, notează ziarul francez Le Monde în ediţia de joi (26 mai 2011).

Conform prezentării activelor LIA, datată 30 iunie 2010, o copie a ei intrând în posesia cotidianului francez menţionat, autoritatea libiană are în portofoliul său investiţii, astăzi îngheţate, în trei fonduri ale „Société Générale” (Soc Gen Europe Medium, Soc Gen Strategic Equity Fund Codeis, Soc Gen – Cross Roads 5Y Link Notes).

Potrivit documentului realizat de auditorul KPMG, este vorba de produse structurate – o combinaţie complexă de opţiuni, swap-uri şi alte componente – concepute de bancă pentru a permite clienţilor săi să-şi diversifice portofoliul.

Dacă se dă crezare cabinetului KPMG, randamentul acestor plasamente a fost dezamăgitor între primul şi al doilea trimestru al lui 2010. Astfel, „Soc Gen Europe Medium” a pierdut 42,96% din valoare.

Drept urmare, evaluarea portofoliului de produse „Soc Gen” a scăzut cu circa un miliard de dolari. JP Morgan şi hedge fund-ul Och-Ziff au vândut produse similare LIA.

Documentul, remis ziarului Le Monde de către ONG-ul britanic Global Witness şi a cărui autenticitate a fost confirmată de doi experţi independenţi, dezvăluie, în plus, că LIA a încredinţat echivalentul a 335 de milioane dolari (236 de milioane de euro), în diferite devize, la două bănci, cea britanică HSBC şi cea americană Goldman Sachs. Instituţii arabe deţin o altă cotă substanţială de active financiare libiene.

„LIA a încercat să-şi diversifice portofoliul investind în plasamente din afara acestor „cărări bătute”, în special în fondurile de hedging sau fondurile de fonduri. Dar, având în vedere lipsa de transparenţă a acestor produse, nu am putut cuantifica dimensiunea lor,” a declarat Sam Meakin de la biroul de consiliere londonez Preqin, al cărui clasament al fondurilor suverane se bucură de autoritate.

În martie 2011, Preqin a estimat activele LIA la 70 de miliarde de dolari, fapt care plasa acest investitor latent pe locul 12 în lume. Această sumă reprezintă 50 de miliarde de dolari în active financiare şi 20 de miliarde în active imobiliare şi de infrastructură.

Aceste dezvăluiri confirmă încă o dată faptul că dictatorii reuşesc să-şi plaseze banii la firme cu prestigiu şi renume, care nu-şi pun întrebări cu privire la jefuirea resurselor ţărilor lor. Cumulând costuri şi riscuri reduse, gestionarea unor astfel de patrimonii este o activitate foarte profitabilă.

Mai mult, în toate instituţiile financiare demne de acest nume există o reţea de bancheri privaţi, experţi¬contabili şi avocaţi internaţionali ai „capitalismului din umbră” (shadow banking), care stăpâneşte arta construirii de „trusturi” şi companii-paravan ce permit primirea acestor bani circulanţi.

Astfel de activităţi de gestionare beneficiază de protecţia de facto a unui stat suveran, sub forma imunităţii regale sau diplomatice. Lobby-ul bancar a ripostat că îi este imposibil să separe activele naţionale de averea personală a liderilor din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.

Le Monde mai ţine să sublinieze că până la izbucnirea revoltei, Washingtonul, Londra şi Parisul „răsfăţau” regimul de la Tripoli.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.