Proiect de acord UE-SUA privind pasagerii, scurs către Guardian: o „încălcare a principiilor fundamentale europene”

0 3

Departamentul Securităţii Interne /DHS/ din SUA va stoca detaliile pasagerilor curselor aeriene care se deplasează spre şi dinspre SUA pe o perioadă de trei ori mai mare decât este permis în Europa.

Datele personale ale milioane de pasageri care zboară între SUA şi Europa, printre care detalii privind cardul de credit, numerele de telefon şi adresele domiciliului, pot fi stocate de DHS timp de 15 ani, potrivit unui proiect de acord între Washington şi Bruxelles, scurs către The Guardian, informează ziarul britanic în ediţia de miercuri (25 mai 2011).

Proiectul de acord „restricţionat”, care a rezultat în urma negocierilor dintre SUA şi UE, deschide calea pentru ca datele furnizate de pasageri companiilor aeriene pentru check-in să fie analizate de programe automate de ”data-mining” /extragere a datelor/ şi profilare, în numele luptei împotriva terorismului, criminalităţii şi migraţiei ilegale.

Americanii vor să solicite companiilor aeriene să furnizeze liste de pasageri cât mai complete posibil cu 96 de ore înainte de decolare, astfel încât numele să poată fi confruntate cu listele persoanelor urmărite pentru terorism şi imigraţie.

Acordul recunoaşte că vor exista ocazii când oamenii vor suferi întârzieri sau vor fi împiedicaţi să se îmbarce deoarece pot fi greşit identificaţi drept o ameninţare şi li se dă dreptul de a adresa petiţii de revizuire judiciară la Tribunalul federal al SUA.

Documentul prezintă totodată procedurile în caz de pierderi anticipate de date sau alte divulgări neautorizate. Acordul include de asemenea dispoziţii în temeiul cărora „date personale sensibile” – cum ar fi originea etnică, opiniile politice şi detalii privind sănătatea şi viaţa sexuală – să poată fi utilizate în circumstanţe excepţionale în care viaţa unei persoane ar fi în pericol.

Perioada de stocare de 15 ani este de natură să se dovedească extrem de controversată, deoarece este de trei ori mai mare decât perioada de cinci ani permisă pentru regimul PNR (registrul de nume al pasagerilor) al UE pentru zborurile spre şi dinspre Europa. O perioadă de cinci ani şi jumătate tocmai a fost negociată într-un acord similar cu Australia. Germania şi Franţa şi-au exprimat îngrijorarea săptămâna aceasta cu privire la acord şi la necesitatea nedovedită a acestei măsuri.

Textul proiectului de acord nu menţionează explicit profilarea, ci discuţii despre „prelucrarea şi analiza datelor PNR”.

The Guardian aminteşte că Senatul SUA a adoptat o rezoluţie săptămâna trecută, în care se precizează că „pur şi simplu nu se poate accepta” orice limitare din partea miniştrilor europeni a schimbului de date, descriindu-l drept „o parte importantă a apărării noastre stratificate împotriva terorismului”.

Senatorii au relevat că este un instrument important în procesul ” identificării de către agenţiile de securitate a posibilelor ameninţări înainte ca acestea să ajungă în ţara noastră”. Dar Parlamentul European, care urmează să aprobe documentul, a cerut dovada că un astfel de acord PNR este necesar şi a spus că el nu trebuie folosit în nicun caz pentru extragerea datelor sau profilare.

Un acord provizoriu legat de schimbul de date privind pasagerii curselor aeriene între UE şi SUA a fost în vigoare din 2007, dar el a făcut obiectul unei dezbateri intense despre libertăţile civile în întreaga Europă.

Proiectul de acord pare să le dea americanilor tot ce au cerut, subliniază ziarul britanic. O opinie scursă de la Comitetul UE al consilierilor juridici ai miniştrilor avertizează, de asemenea, că sistemul PNR al UE este disproporţionat şi nu pe linie cu cerinţele de confidenţialitate în conformitate cu legislaţia din domeniul drepturilor omului.

Acordul UE-SUA încearcă să înlăture unele dintre aceste îngrijorări privind viaţa privată, propunând „mascarea” sau „depersonalizarea” identităţii persoanelor după şase luni în baza de date activă a DHS. Datele vor fi transferate într-o bază de date latentă după cinci ani, unde vor fi stocate pentru încă 10 ani. Dar acordul permite restabilirea identităţii persoanelor în orice stadiu, de către oficiali autorizaţi, în legătură cu o anumita operaţiune de aplicare a legii.

Acordul nu va acoperi doar zborurile transatlantice, ci pare să ofere şi perspectiva ca companiile aeriene să fie obligate să furnizeze detalii PNR Washingtonului şi pentru alte zborur i internaţionale. El permite, de asemenea, ca datele pasagerilor să fie transmise unor agenţii din ţări din afara SUA şi Europei.

Datele care trebuie colectate includ 19 articole separate referitoare la fiecare pasager al companiei aeriene, printre care detaliile de facturare, numerele de contact, numele celor care se deplasează şi cât de multe bagajele duc, precum şi itinerariul lor. Companiile aeriene sunt obligate să furnizeze detalii cu 96 de ore în avans, comparativ cu 72 de ore în prezent, potrivit acordului provizoriu.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata