Impactul crizei economice globale asupra sistemelor de sănătate ale ţărilor europene (raport HOPE)

0

Este posibil ca măsurile adoptate rapid de majoritatea statelor membre ale UE, ca răspuns la presiunile financiare asupra sistemelor lor de sănătate în timpul crizei economice globale, să fi compromis sustenabilitatea acestora şi calitatea îngrijirii oferite, se arată într-un raport al organizaţiei non-profit europene HOPE, /European Hospital and Health Care Federation/, intitulat „Criza, Spitalele şi Îngrijirea Sănătăţii”, citat de Canadian Medical Association Journal /CMAJ/ în ediţia de joi (26 mai 2011).

Raportul precizează că disponibilizările şi închiderile de spitale au fost la ordinea zilei în România în cursul recentei recesiuni economice, iar numărul angajaţilor profesionişti din domeniul îngrijirii sănătăţii şi salariile lucrătorilor au fost reduse cu la 25% în 2010.

„Dacă luăm exemplul României, unde salariile profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi ale lucrătorilor au fost reduse cu 25% în 2010, am văzut deja un impact negativ asupra moralului forţei de muncă, creşterea timpului de aşteptare pentru accesul la îngrijire, scăderea accesului la îngrijirea de sănătate şi a mulţumirii pacientului”, a afirmat Pascal Gare, CEO al Federaţiei.

„Dacă ar fi fost cu adevărat după criteriul eficienţei, s-ar fi corelat indicatorii de performanţă de salariile angajaţilor, dar ceea ce s-a făcut a mers în direcţia opusă. Este demoralizator, nu motivanť’, a precizat el.

Reducerile au dus la un exod de aproximativ 2.500 de medici din România în 2010, o evoluţie despre care Garel spune că a fost constatată, deşi într-o măsură mai mică, şi în Spania, Letonia şi Estonia, unde salariile pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii au fost reduse cu 5-10%.

Mai degrabă decât să pună în aplicare măsuri pentru ameliorarea eficienţei îngrijirii sănătăţii, majoritatea ţărilor europene au optat pentru o soluţionare rapidă şi incorectă privind bugetele din sănătate, personalul şi serviciile reglementate de planurile naţionale de sănătate, fără o viziune asupra unei sustenabilităţi pe termen lung sau asupra consecinţelor potenţiale asupra sănătăţii, se arată în raportul HOPE.

Efectele pe termen lung au fost şi vor fi semnificative, este de părere Gare. „Acestea nu au fost politici bazate pe dovezi iar noi doar am început să vedem ramificaţiile lor”, a precizat el.

Înrăutăţirea calităţii şi accesul redus la îngrijire medicală, în special în ţările mai sărace, se pot vedea deja ca o consecinţă a reducerii personalului din sănătate şi a salariilor acestuia, precum şi a reducerii sprijinului financiar pentru furnizorii de servicii din sistemul asigurărilor publice de sănătate.

„Cele mai multe ţări aveau deja anumite reforme eficiente sau unele instituite atunci când a lovit criza, politici care ar fi putut fi accelerate sau extinse, dar se pare că nu a existat o legătură între aceste măsuri şi măsurile urgente adoptate în timpul crizei”, spune Garel.

Raportul, care urmăreşte să identifice impactul pe care l-a avut criza economică globală asupra sistemelor de sănătate ale ţărilor europene, afirmă că majoritatea statelor membre au răspuns la reducerea veniturilor lor prin reducerea cheltuielilor de îngrijire a sănătăţii sau a ratei de creştere în bugetele pentru sănătate.

În unele dintre cele mai sărace ţări din Europa, cum ar fi România, răspunsul a fost reducerea bugetului pentru sănătate. Alte ţări au implementat plafoane pe termen scurt, îngheţări ale bugetului pe termen nedeterminat sau au interzis folosirea sumelor de bani pentru a achita datoriile în cadrul sistemului.

În tot acest timp, cererea de servicii de sănătate a continuat să crească, afirmă raportul, care adaugă că greul în multe ţări a fost resimţit pe seama resurselor sănătăţii umane. Mai multe ţări au impus reduceri salariale ale medicilor sau au introdus îngheţarea angajărilor pentru toţi profesioniştii din domeniul sănătăţii. În unele ţări, precum Franţa, Danemarca şi România, disponibilizările şi închiderile de spitale au fost la ordinea zilei.

Ciprul, Portugalia şi Marea Britanie au fost printre ţările care au introdus îngheţarea angajărilor şi salariilor, în timp ce Luxemburgul a aprobat o legislaţie ce permite guvernului să limiteze numărul de profesionişti din domeniul sănătăţii în următorii cinci ani.

Majoritatea statelor au impus şi limite privind înlocuirea personalului pensionabil din domeniul sănătăţii, permiţând un nou angajat la fiecare 10 profesionişti pensionaţi. Finlanda a încurajat medicii să-şi concediu fără plată de un an.

Alte ţări, printre care Belgia şi Cehia, au crescut finanţarea pentru a instrui asistente să preia sarcini ale medicilor, dar nu au oferit fonduri suplimentare pentru a compensa volumul de muncă şi responsabilităţile sporite.

Guvernele au redus finanţarea pentru serviciile spitaliceşti. În Letonia, de exemplu, aproximativ 67 de spitale au fost închise, nefiind alocate însă fonduri suplimentare pentru cele 39 de spitale rămase pentru a se ocupa de afluxul de pacienţi rezultat după închidere. Impactul a fost resimţit asupra tuturor formelor de îngrijire, inclusiv serviciile de urgenţă.

Aproximativ 40% din spitalele franceze s-au confruntat cu deficite în 2010, în timp ce 12 spitale din Ungaria au fost „privatizate, desfiinţate şi readuse în cadrul administrării publice”.

Raportul indică faptul ca rata mortalităţii în spitale este în creştere în multe ţări iar costurile de îngrijire sunt transferate pe umerii pacienţilor, reducând astfel ‘dramatic’ accesul la asistenţa medicală.

Chiar şi în ţări precum Suedia, ale căror sisteme de îngrijire a sănătăţii au fost scutite de reducerile de buget din timpul crizei economice, pacienţii au fost afectaţi sub forma co-plăţilor, reducerilor în plata concediului de boală, compensarea medicamentelor şi alte forme de asistenţă de specialitate. În Franţa, compensarea medicamentelor s-a redus cu 10%, de la 35% la 25% în 2010.

Efectele depline ale acestor măsuri nu se vor vedea decât peste un an sau doi, este de părere Garel.

„Este în interesul sindicatelor şi al cadrelor medicale să determine populaţia să conştientizeze ceea ce se întâmplă. Dar nu am auzit încă o voce puternică care să vorbească în numele profesioniştilor din domeniul ocrotirii sănătăţii la nivel naţional, pentru a nu mai vorbi de faptul că nu s-a auzit la nivel de UE”, a precizat Garel.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.