Jurnalul de război al lui Mladic face lumină asupra planurilor de epurare etnică a musulmanilor din Balcani

0 11

Jurnalul de război al fostului comandant al sârbilor bosniaci, Ratko Mladic, conţine 3.500 de pagini de adnotări minuţioase, traduse în 2010, şi demonstrează colaborarea strânsă dintre Serbia şi armata sârbo-bosniacă în încercarea de a obţine o naţiune pură din punct de vedere etnic, scrie vineri (27 mai 2011) cotidianul spaniol El Pais.

Însemnările mai dovedesc că lideri ai fostei Iugoslavii considerau că au un „duşman comun” în Balcani, populaţia musulmană. Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie a primit în mai 2010 toate aceste documente: 18 carnete de însemnări scrie cu caractere chilirice, plus 99 de înregistrări audio care însumează 250 de ore de discuţii.

Fără voia sa, Mladic s-a transformat în naratorul unui plan de epurare etnică pus la cale de politicieni precum fostul preşedinte sârb, defunctul Slobodan Milosevic, şi liderul sârbo-bosniac Radovan Karadzic, precum şi de militari şi poliţişti sârbi, sârbo-bosniaci şi croaţi.

În paginile jurnalului său, generalul Mladic cita spre exemplu cuvintele lui Jadranko Prlic, fostul lider croat judecat pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii, care vorbea despre „duşmanul comun musulman”.

Mladic îşi citează exact interlocutorii, punându-le cuvintele între ghilimele, însă evită să-şi exprime în scris propriul punct de vedere. Nu face referire la masacrul de la Srebrenica, deşi vorbeşte despre o întâlnire care ar fi avut loc în 1993 – cu doi ani înainte de masacrul care s-a soldat cu moartea a circa 8.000 de bărbaţi şi adolescenţi musulmani, ucişi de forţele sârbilor bosniaci – şi în care s-a discutat despre situaţia umanitară a civililor din oraşul bosniac.

La 15 iulie 1995, adică la numai patru zile de la cel mai crunt masacru comis în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, Mladic consemnează în câteva cuvinte aseptice o discuţie între reprezentanţi ai NATO şi înalţi funcţionari ai ONU despre „situaţia locuitorilor din oraşul bosniac (Srebrenica)”.

Însă deşi nu există însemnări despre masacrul propriu-zis, în jurnal apar indicii despre evenimentele care au culminat cu această tragedie. De exemplu, încă din 1993, Karadzic vorbea despre necesitatea de „a-i ajuta pe croaţi pentru ca aceştia să-i poată obliga pe musulmani să accepte împărţirea Bosniei”.

În aceeaşi reuniune din 1993, Slobodan Praljak, fost general al Consiliului Apărării croat, judecat pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii, şi-a expus sec interesele. „Este în interesul nostru (ca musulmanii) să aibă propriul canton, ca să se care de aici”.

Un an mai târziu, acelaşi Praljak spunea: „Nu obţinem nimic dacă omorâm 50.000 de musulmani numărul lor se va reface imediat. Trebuie să facem schimb de populaţii”. Apoi Mladic îl citează pe Milosevic: „Statele Unite cochetează cu musulmanii pentru că au interese în Orientul Mijlociu şi trebuie să le facă concesii pe spatele nostru. Vom fi puternici şi vom rămâne uniţi în jurul unei conduceri supreme unice”.

Potrivit însemnărilor din jurnal, fostul preşedinte sârb l-ar fi avertizat pe Mladic în legătură cu setea de putere a lui Karadzic. „Nu-i poţi permite să facă ce vrea el. Trebuie să-i stabileşti priorităţile”, i-ar fi spus Milosevic fostului general sârbo-bosniac.

Mladic a transcris integral în jurnalul său un discurs pe care l-a rostit în faţa unor militari în 1993. Începe prin a spune că Balcanii „s-au transformat într-o scenă de bătălie între forţele care vor să germanizeze Europa şi cele care vor s-o islamizeze”.

Continuă cu o critică îndreptată împotriva comunităţii internaţionale, „care ne-a declarat război, atât individual cât şi sub forma unei coaliţii, cu toate că nu au învins. Au ales formula unui asalt indirect pentru a-i transforma pe sârbi şi alte popoare din Balcani în hoarde de vagabonzi (…) după modelul democratic al Somaliei”.

Procurorul general al TPI pentru fosta Iugoslavie, Serge Brammertz, consideră că jurnalul reprezintă „una dintre cele mai importante probe primite de tribunal”.

„Nu este vorba de mărturisirea unei crime. Este dovada a ceea ce noi bănuiam, şi anume că au avut loc reuniuni (între Belgrad şi ceilalţi lideri prosârbi) care ar putea fi folosite în alte procese. Ştiu că justiţia este lentă şi că ceea ce s-a întâmplat acum 15 ani în Balcani poate părea ceva foarte îndepărtat. Însă pentru victime (evenimentele de atunci) continuă să le marcheze viaţa”, a spus Brammertz.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata