Tichia de mărgăritar a chelului

0 11

– Îmi imaginez uneori o uriaşă maşinărie de modificat circuitele neuronale din creierele politicienilor români, un automat orwellian care intră în funcţiune odată cu preluarea funcţiilor pe care aceştia le dobândesc în conducerea ţării sau prin diverse instituţii ale statului. Prima operaţiune: pac! Jos cu orice decenţă. Urmează urmele vagi ale iubirii de ţară, de semeni. Sentimentele, în general. Clic! Gata! Nu le mai ai, băiete. Şi un rânjet electronic, afişat pe un display vechi, alb-negru, ce pâlpâie sinistru. Apoi un hohotit metalic, malefic.  Bunul simţ, bunul gust. Scârţ – cam greu cu maneta asta dar încă merge… Ionescule, ai scăpat şi de astea. Şi tu, Vasilescule. La tine mai lucrăm, dom’ Popescu. Mata eşti mai încăpăţânat, mai ai şi ceva şcoală, se vede, dar te dau eu pe brazdă… Clic-ul final şi iată-l în sfârşit pe homo politicus danubio-ponticus, cu aparatul de gândire netezit şi uniformizat, „tunat” conform intereselor unora mai mari ca el, gata să intre-n pâine!

 

Uneori, parcă e mai simplu să te minţi că dintr-o astfel de cauză apar enunţări, concepte  politice şi strategii de dezvoltare care te lasă pur şi simplu perplex. Unul din acestea, după părerea mea, e şi mult trâmbiţatul proiect privind reorganizarea administrativă a României.

Mi se pare şi hilar că, la vreme de criză, într-o ţară cu atât de multe alte priorităţi, unde profesorii de liceu, de exemplu, cu salariile „tunse” până la limita subzistenţei, sunt priviţi ca „graşi bugetari de două sute de kilograme, care atentează la buzunarele contribuabililor”, preşedintele Băsescu vede ca problemă ce nu suportă amânare o chestiune de modificare a organizării aparatului statal la nivel local, cu nişte argumente care nu conving.

În acelaşi timp, se omite esenţialul: nici unul dintre oficialii care s-au pronunţat pentru reorganizarea administrativă a ţării nu a înaintat vreo estimare a cheltuielilor necesare şi a raportului costuri/beneficiu. Ni se spune doar sec că actuala formulă de alcătuire teritorială a ţării nu mai corespunde ratei de dezvoltare pe care şi-o doresc cei de la guvernare şi că se vor face economii prin desfiinţarea unor structuri administrative de la nivelul unora dintre judeţe.

Las la o parte ideea cu ritmul de dezvoltare a ţării, de care în alte circumstanţe poate că m-aş fi legat în modul cel mai serios. În ce mă priveşte, sunt un progresist convins, adept al noului şi îndrăgostit de ideea unui viitor mai bun pentru toată lumea, dar numai în condiţiile în care noul asigură un pas înainte, chiar dacă nu imediat.

Mi se pare însă greşit a schimba o structură funcţională, ceea ce presupune unele eforturi financiare şi administrative cu o alta despre care doar bănuieşti că va fi mai eficientă, dar care prezintă dezavantaje precum unele riscuri sociale şi de politică internă şi externă. Şi aceasta într-o perioadă în care România are nevoie de bani de la Fondul Monetar Internaţional pentru a funcţiona ca stat măcar în aparenţă civilizat.

În plus, în actualul context, în care puterea statului pare scăzută până la o cotă ce poate deveni istorică, ideea de a oferi într-o formă voalată o oarecare autonomie teritorială pe criterii etnice, cum sună una din variantele non-partidului UDMR, tolerat cine ştie cum ca formaţiune politică şi membru al coaliţiei de guvernare, e pur şi simplu greu de înghiţit.

Iată de ce nu pot să văd altfel această chestiune a schimbării modelului de organizare administrativă decât ca pe tichia de mărgăritar a… chelului.

Ion SCUTARU

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata